O istorie contrafactuală a lăcomiei

de Moise Guran

Toate teoriile conspirației încep cu faptul că băncile împrumută bani care nu există și se termină, de regulă, cu faptul că banii luați pe credit n-ar mai trebui dați înapoi căci ei, dacă nu au existat, atunci întreg creditul a fost o păcăleală. Aceste teorii se bazează pe percepția, parțial greșită, că rostul unei bănci ar fi să atragă depozite pentru a putea da credite (din care își face profitul), când de fapt, lucrurile stau cumva pe dos… o bancă împrumută inițial, ceea ce îi dă dreptul de a atrage depozite. Altfel spus, da, este adevărat, atunci când dă un credit, o bancă creează masă monetară, căci, pe total, ea poate plasa în credite mai mulți bani decât poate atrage din depozite. Normele prudențiale sunt diferite de la o țară la alta, iar, dacă nu mă înșală memoria, la noi raportul dintre depozite și credite este de 140%.

Altfel spus, atunci când Ionescu merge la bancă și cere 140 de lei, 100 de lei provin din depozitele unui Popescu, iar 40 de lei din altă sursă, de regulă din bani atrași. Deci, împrumutați. Deci, pe total, sistemul lucrează cu mai mulți bani decât există. Deci este, trebuie să fie, o păcăleală, un complot al bancherilor, al evreilor, care vor să conducă lumea făcând din noi niște sclavi! Reeevoluțieee!!

debt

De fapt, banii aceia, care într- adevăr nu există, sunt creați scriptic de cineva, de altcineva decât Banca ce îi dă lui Ionescu. Sunt creați sub formă de creanță (datorie) potențială de Banca Națională. Sunt doar cifre într-un calculator? Da și nu. Acei bani reprezintă, de fapt, munca viitoare a lui Ionescu, cel care se împrumută și  care va munci și va creea plusvaloarea cu care va plăti creditul. Altfel spus, chiar Ionescu este creatorul banilor care nu există la momentul creditului. Ei iau naștere, de fapt, în baza promisiunii sale că va da banii înapoi cu dobândă.

Dacă Ionescu își va plăti creditul la timp, masa monetară va crește, dar pentru ca Ionescu să poată plăti creditul, el trebuie întâi să îl ia, ceea ce creează masa monetară în anticipație. BNR, gestionarul bălții cu bani care se numește masa monetară, creează într-adevăr într-un calculator banii care nu există, printr-un credit acordat băncii care l-a împrumutat pe Ionescu.

Profitul băncii comerciale vine din diferența mică dintre dobânda la care se împrumută pe termen scurt și dobânda mai mare, la care plasează banii pe termen lung. BNR trebuie să aibă o acoperire pentru masa monetară creată, altfel spus, cu banii creați prin trei clickuri pe un calculator se pot întâmpla doar două lucruri – ori BNR primește creditul înapoi și închide masa monetară, anulând-o, ori, dacă nu, trebuie să o tipărească. Adică să o facă bani fizici, care intră în circulație. Dacă valoarea muncii lui Ionescu acoperă valoarea banilor noi intrați în circulație, piața este în echilibru. Dacă sunt diferențe, atunci fie produsului (rezultatul muncii) îi va scădea valoarea, fie banilor emiși le va scădea valoarea până la obținerea echilibrului.

Este un sistem ceva mai complex de vase comunicante, ce tind către un echilibru.

Desigur, plusvaloarea poate veni și din altceva decât din munca lui Ionescu. De exemplu, poate veni din lăcomia lui. Vă propun să nu facem din acest cuvânt, lăcomie, ceva atât de îngrozitor precum sună, ci să îl analizăm ca pe un mecanism psihologic inevitabil firii umane, căci și lăcomia vine tot din dorința de progres. Atâta doar că este un fel de efect secundar al acesteia, este tot un mod de reacție a creierului în fața unei aparente oportunități, dar unul care, desigur, trebuie atent gestionat. Să știți că speculatorii profesioniști sunt, în primul rând, antrenați să-și gestioneze lăcomia. Ei spun de multe ori  – acum e timpul să te lăcomești. În alte situații spun – m-am lacomit și am pierdut. Flerul lor, uneori și știința, este cea care îi face pe speculatori să facă practic bani mișcând alți bani. Iar ofițerul de credit nu este în niciun caz un speculator profesionist. Este doar un agent de vânzări. El vinde un așa-numit produs bancar – creditul, ca orice vânzător, el îți stimulează lăcomia la fel cum hipermarchetul îți difuzează arome de mâncare în aer, dar tu nu cumperi cârnați… tu faci un contract pentru viitorul tău, pentru munca ta pe următorii 25-30 de ani, pe care o dai în avans. De aceea, nu prețul trebuie să prevaleze, de aceea vă spun mereu că cel mai bun credit este cel pe care nu l-ai făcut niciodată.

aaa

Acum să ne întoarcem, însă, la Ionescu, care a luat 140 RON credit, pentru că vrea neapărat, dar neapărat, să își cumpere atunci locuința mult visată. Dorința lui este speculată de un constructor care vinde locuința respectivă la un preț mai mare decât acum un an, să zicem. Ionescu are impresia că nu are de ales, că nu este o opțiune să mai aștepte, de exemplu, încă un an în care să mai strângă bani, și, pe de-o parte, are și el dreptatea lui – într-un an de zile s-ar putea ca prețul locuinței să crească mai mult decât poate el strânge suplimentar. Pe de altă parte, fixația lui Ionescu pentru locuința de 140 RON, este cea care alimentează creșterea prețului până la un nivel la care, în mod inevitabil, nici Ionescu, nici altcineva nu-l va mai putea plăti. Bun! Acum, hai să presupunem că suntem în anul de grație 2008, an în care Ionescu vrea nu 140 RON, ci 140.000 de CHF, dar că, printr-un miracol, Ionescu se hotărăște să nu facă acest credit și să nu cumpere locuința la prețul, evident speculativ, cerut de dezvoltator.

Extrapolând prezumtiva înțelepciune a lui Ionescu la nivelul întregii piețe, rezultă că un astfel de comportament ar fi făcut ca prețul să scadă, sau cel puțin să nu mai crească, iar Ionescu ar fi folosit acest an pentru a mai pune niște bani deoparte. Desigur ar fi fost un an de frustrări, un an în care Ionescu nu și-ar fi văzut împlinită dorința de a avea locuința visată, ba chiar s-ar mai fi abținut și de la alte cheltuieli ca să mai strângă niște bani și să se împrumute mai puțin.

housing-prices-420x0

Acum, să ne întoarcem la noțiune abstractă de Masă Monetară și să ne-o imaginăm ca fiind totalitatea banilor, dar și a datoriilor pe care le au la un moment dat Ionescu, Popescu și toți ceilalți membri ai unei națiuni. Așa cum am înțeles din primele paragrafe, această masă monetară nu se referă doar la banii care există, ci reprezintă și o anticipare a banilor care vor fi creați prin diferite mecanisme. În momentul în care Ionescu nu-și mai poate plăti creditul, atunci pe piață există o masă monetară creată, dar inexistentă. Un credit prost reprezintă o defecțiune în sistem. Așa s-a întâmplat în SUA cu creditele subprime, dar și în România cu banii creați din supraevaluarea ipotecilor. Defecțiunea în sistem trebuie și ea, de asemenea, corectată printr-o restrângere, printr-o rescriere, inclusiv a masei monetare.

Ca intermediar între ceea ce există și ceea ce urmează să existe, băncile sunt nevoite să facă și ele, într-un fel sau altul, corecții. O gaură venită de la Ionescu trebuie acoperită întotdeauna, fie de Popescu, fie de altcineva. Atunci când există 1 milion de găuri, cauzate de un milion de Ionești, sistemul își rezolvă problemele fie prin rescrierea unor valori, fie prin împovărarea altor oameni. Altfel spus, munca altora este folosită pentru echilibrarea masei monetare creată de Ionescu. Acei alții, fie vor plăti dobânzi mai mari, fie vor plăti taxe mai mari, fie vor plăti prețuri mai mari.

Problema este că un astfel de cerc vicios este și foarte greu de spart, iar o criză atrage aproape întotdeauna o altă criză. Suntem oameni, nu mașini, reacționăm după emoții, nu după relații aritmetice și rareori o criză monetară nu devine și economică, iar apoi socială.

O altă perlă din filozofia speculatorilor spune că pierderea întotdeauna se marchează. Adică, dacă ai făcut o prostie strângi din dinți, accepți faptul că ai greșit și mergi mai departe. Altfel, riști să persiști în greșeala respectivă și să o amplifici.

Crizele monetară se manifestă de regulă pe tăcute. Specialiștii văd distorsiunile și, de multe ori, speră în corectarea de la sine a sistemului. Criza este, de fapt, un mecanism de repunere în funcțiune a sistemului monetar, dar se numește așa doar atunci când află toată lumea de ea. Distorsiunile apar treptat, înainte de ceea ce numim criză. Crizele sunt, de fapt, soluții, mai bune sau mai proaste, dar nu sunt cauze.

Pentru a înțelege cauzele, haideți să ne amintim faptul că totul a pornit de la dorința foarte mare a lui Ionescu de a-și cumpăra neapărat, dar neapărat, în anul 2008, o locuință pe care el o considera potrivită. Dacă ar mai fi așteptat încă un an, nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat. Dar nu avea de unde să știe. Desigur înainte de Ionescu au mai existat alți zeci sau sute de mii de Ionești care, în 2007, și-au dorit neapărat, dar neapărat, locuința pe care nu și-o permiteau, alți zeci și sute de mii care, în 2006, au făcut același lucru și tot la fel, mergând înapoi în timp, sistemul a acumulat un bulgăre de dorințe, frustrări și nevoi neapărate, bulgăre care în mod inevitabil devenea prea mare ca să nu se spargă mai devreme sau mai târziu.

Cauza o reprezintă, de fapt, acel neapărat, în fapt o percepție subiectivă, efectul secundar al dorinței de progres a lui Ionescu. Mai zic o dată, deși mulți au spus că s-au simțit jigniți, acest mecanism se numește lăcomie, iar neapărat este justificarea lui.

Pentru a nu avea impresia că bat câmpii cu acest model de vulgarizare a mecanismelor monetariste, aș vrea să vă spun că în 2008 erau 4,5 milioane de români care contractaseră un credit ipotecar, 60 la sută dintre ei îl contractaseră în valută, iar jumătate dintre aceștia îl contractaseră în franci elvețieni. Dacă nu am fi avut deloc credite ipotecare, probabil nu am fi avut nici construcții, deci creditele ipotecare trebuiau date. Ele stimulează economia, crează deci progres și aceasta este justificarea mecanismului pe care teoriile conspiraționiste o consideră înșelătoria băncilor centrale. Ceea ce nu justifică însă și extrema.

Desigur, realitatea anului 2008 e mai complicată, la noi criza a fost parțial importată pe filiera băncilor mamă, adică foarte probabil criza finanțării s-ar fi produs oricum în 2009. Un singur lucru nu s-ar fi întâmplat, însă. Nu am fi ajuns, în anii care au urmat, ca 25 la sută din totalul creditelor acordate să nu mai poate fi rambursate. Ar fi fost doar o sincopă de finanțare, ar fi durat mai puțin și, categoric, ar fi durut mai puțin.

Am încercat doar să vă demonstrez necesitatea crizelor ca mecanisme de corecție a sistemului atunci când în matricea monetară apare o eroare. Există desigur și o vină colectivă a sistemului, dar cred că după acest material ați înțeles și partea lui Ionescu de vină.

Haideți să înțelegem că, dacă în 2008 nu ar fi intervenit criza creată, acumulat, în câțiva ani de sute de mii de oameni, alte sute de mii care atunci nu au luat credit nu și-ar fi permis nici astăzi o locuință, căci prețurile acestora ar fi continuat să crească. Altfel spus, sute de mii de Georgești, cumpără azi o locuință fericiți că această criză a redus prețurile la jumătate, tocmai pentru că mecanismul s-a corectat.

E ca în Matrix. Pentru că eroarea este umană, crizele devin inevitabile. Revedeți finalul primului Matrix… cu firea umană imperfectă.

 

arch

Acum, trebuie să înțelegeți că explicația mea este extrem de simplificată. România are o economie deschisă, vulnerabilă la tot felul de șocuri externe, are conducători slabi și de caracter, dar și de pregătire, care nu înțeleg întotdeauna aceste mecanisme. Nu spun că bancherii nu le înțeleg, dar, desigur, le înțeleg bancherii de top, nu ofițerii de credit, le înțeleg cei de la Banca Națională și un număr destul de restrâns de jurnaliști.

Tot ce poate face societatea prin liderii săi este anticiparea și o mai bună gestionare a crizelor, căci ele sunt inevitabile și vor mai veni. Tot ce poate face Ionescu este să-și gestioneze mai atent dorințele, căci ele îl ridică, dar tot ele îl pot și trânti.

P.S. Îmi cer scuze de la cetățenii cu numele Ionescu. Am ales acest nume pentru a trimite un tip de mesaj unui coleg de breaslă ce are obiceiul de a-l folosi mai des pe post de exemplu. 

Biziday.ro

43 de comentarii:

  1. „Ele stimulează economia, crează deci progres și aceasta este justificarea mecanismului pe care teoriile conspiraționiste o consideră înșelătoria băncilor centrale. ”

    Articolul e ok dar concluzia asta e incorecta pentru ca articolul discuta doar de relatia banci client care e ultimul stadiu al mecanismului de imprumutare. Ce se omite in articol este ca exista mecanisme de imprumut intre diverse entitati financiare. Iar mecanismul de imprumut permite ca daca ai 100 de dolari sa poti imprumuta altor entitati chiar si 900 de dolari. Astfel se finanteaza in mod artifical o intreg mecanism de imprumuturi care creeaza o bunastare pe credit cu consecinte foarte grave pentru foarte multi dintre noi.

  2. Buna ziua,
    Aseara a intrat d-ul Golban in direct la Realitate (e cel care spunea ca Germania are datorie din 1945 fata de Romania) si a spus un lucru cel putin ingrijorator….nu se mai poate iesi din criza euro. Oricum, eu vad in jurul meu ce se intampla …ceva nu e coser cum zic evreii.
    Adevarul e ca si lumea e deja prea lacoma si are prea multe pretentii.

  3. Poate si noi sutem de vina. Ne dorim prea mult. Pamantul e lasat de D-zeu sa ne satisfaca nevoile nu lacomia. Cand vad cate gadgeturi apar pe piata si lumea nu se mai satura de ele. Cumparaturi peste cumparaturi…ca ne trebuie ca nu ne trebuie….ni suntem de vina ca cadem in plasa propriilor noastre dorinte…nu nevoi…dorinte. Facem imprumut si sa mergem in concediu de parca acasanu putem sta, ne cumparam o noua masina desi cea veche e doar de 4 ani si merge bine, e vina noastra nu a altora care profita de visele noastre

  4. Razboaiee incep din cauza lacomiei nostre nu din cauza ca suntem prea multi. Filmul lui Roskatu’ m-a lasat masca, mail ales faza cu distributia bogatiei – cel mai rau cosmar e departe de realitate adica e mai grav decat mi-am imaginat. Cand spunea Simu (brokerul) ca fiecare om are o datorie (distribuita pe cap de locuior din lume) de 50.000 de euro credeam ca exagereaza ….

  5. Totusi este evident ca toate creditele vor trebui rambursate integral, atat creditele populatiei cat si datoria tarii (de peste 100 miliarde de euro).

    Pe vremea lui Ceausescu a fost nevoie de zece ani de infometare pentru a rambursa o datorie de vreo cinci miliarde dolari.

    Cum vom mai rambursa acum datoria de peste 100 miliarde euro, daca nu mai avem nici industrie nici investitori straini iar resursele tarii sunt sub control strain (american, rus, francez etc) ?

    • Pai cu asseturi care sa compenseze datoria… ne storc si de resurse si de forta umana si la sfarsit tot noi suntem datori.
      Gemem de nesimtire si prostie… dar ma distreaza enorm ca formulam pareri critice superioare despre alte natii :))

      • Pai unul din motivele ptr. care exista cardul bancar (nimeni nu moare de grija noastra) e ca pot tipari bani fara acoperire ..defat nici nu mai tiparesc. De aia exita card de credit, tu iei de acolo dar banii nu exista. Si atunci nu ne intoarce la ce spune apocalipsa…nu vor putea cumpara nimic „fara semnul de pe frunte sau bar” pana atunci il inlocuieste cardul. De aia mie imi place sa am bani in buzunar si nu carduri. E o forma de protest.

        • Cardu e bun cu conditia sa fie si legi bune.Adica banca sa fie obligata sa detina garantie in banca nationala 50% din banii pe care vrea sa-i imprumute.Daca da faliment se recupereaza sigur 50% si din alte credite probabil si o mare parte din rest.

        • Fostul presednte polonez Lech Kaczynski, mort in accidentul de la Smolensk, era un mare „iubitor” al bancilor, asa de mult incat se spune ca isi tinea banii la saltea.

      • Sa plateasca toti cei care au falimentat tara din propriile lor buzunare. Ca daca prind pe vreunul ca intra pe proprietatea mea si imi cere bani cu forta, o sa iasa balamuc.

        • La nivel moral e asa cum spuneti dar noi cum trebuie sa aplicam o lege nu putem confisca nici 1000 -a parte din ce se fura plus ca bancile dee x. semneaza niste contracte cu clientii lor asa ca e vina lor ca se baga sclavi pe plantatie (fie ca sunt natiuni fie ca sunt persoane fizice), apoi de luat se ia in mod subtil prin inflatie. Deci dvs. nu simtiti cand vi se ia banul…

          • Asa este, prin inflatie si taxe statul mafiot ia banii din buzunarele noastre, numai ca statul nu poate sa ridice nivelul inflatiei si al taxelor la infinit, pentru ca imediat apar crizele sociale si nemultumirea populatiei creste si tot creste iar totul se intoarce impotriva statului (mafiotilor).

    • @Musoiu
      cred ca au fost mai mult de 5 miliarde de dolari
      au fost 15 miliarde cu tot cu interese .
      cum vom mai rambursa datoria de pese 100 de miliarde cred ca pentru a rambursa asemena suma am trebui sa mancam doar iarba

  6. Foarte deștept Moise Guran. Uneori însă dezinformează. În ce scop, ce joc face, deocamdată numai el știe. A spus că SUA a renunțat la etalonul aur pentru dolar în anii 1970, când de fapt acest lucru s-a petrecut prin acordurile de la Bretton Wods din anul 1946. Este imposibil ca Guran să nu știe acest lucru, e prea deștept.

    • @double d: Stimate domn stii vorba ceea cu daca taceai….?
      De acum inainte iti recomand sa cercetezi inainte sa vorbesti si sa dezinformezi chiar dumneata.
      La o simpla cautare pe wikipedia te-ai fi lamurit si nu ai fi postat neadevaruri.
      http://en.wikipedia.org/wiki/Gold_standard
      „After the Second World War, a system similar to a gold standard and sometimes described as a „gold exchange standard” was established by the Bretton Woods Agreements. Under this system, many countries fixed their exchange rates relative to the U.S. dollar and central banks could exchange dollar holdings into gold at the official exchange rate of $35 per ounce; this option was not available to firms or individuals. All currencies pegged to the dollar thereby had a fixed value in terms of gold.[6]

      Starting in the 1959-1969 administration of President Charles de Gaulle and continuing until 1970, France reduced its dollar reserves, exchanging them for gold at the official exchange rate, reducing US economic influence. This, along with the fiscal strain of federal expenditures for the Vietnam War and persistent balance of payments deficits, led U.S. President Richard Nixon to end international convertibility of the U.S. dollar to gold on August 15, 1971 (the „Nixon Shock”).”

    • ..eu nu prea as avea ghes sa-l consider pe Guran un tip foarte pregatit ca economist. E baiat destept (e oltean dar poarta nunele unui evreu celebru 🙂 ). Are lacune mari la capitolul cultura economica generala…geografie economica de pilda unde le cam ameteste. Dar in genere e bun. Un „descurcaret” ca sa fiu bland cu el. Stiu angajati ai BNR care nu stiu ce s-a intamplat la Bretton Woods. Vasilescu de pilda care ne dadaceste toata ziua cum e cu cursul leului. Nu-i economist…e ziarist de fapt! Poate e o scapare a lui Guran desi nu m-ar mira. E tanar mai invata….are timp. Pentru Vasilescu insa e cam tarziu 🙂

  7. off topic exercitiu comun intre tr85m1 si m1a1:https://www.youtube.com/watch?v=fQ0cJ-O6Y5Y

  8. mda toti vrem casa dar
    cu 200 de euro leafa e utopie sa-ti permiti casa care costa 100000 plus euro
    oricand chiar daca banca te imprumuta pe 30 de ani la orice sughit valutar sau economic poti sa ajungi in incapacitate de plata si ramai si fara banii platiti si fara casa
    pana nu intelegem ca natie ca inainte sa mergem ca berbecii sa luam credite in orice conditii si apoi sa plangem ca nu ne mai putem plati ratele , e ca sunt necesare niste lucruri
    1 predictibilitate fiscala adica legislatia fiscala facuta odata ca lumea si facuta pentru zeci de ani nu schimbata de mai multe ori pe an dupa cum pica pe chelie unuia sau altuia sau dupa cum are nevoie de bani unul sau altul
    2 inainte de a merge la banca sa cerem bani ar trebui sa ne gandim un pic si daca o sa avem cum sa rambursam creditul si daca acest lucru o sa fie confortabil sau nu si ca poate e mai bine sa facem presiuni cu totii sa avem intai salarii la nivel occidental ( daca preturile sunt la nivelul ala ) si apoi sa ne gandim la credite
    3 constinta civica a se citit iesit in strada si facut presiune la orice matrapazlac si insistat ca vinovatii sa plateasca nu sa fie trecut la datoria publica sau dat taxa suplimentara pentru a acoperi gaura cutare sau gaura cutare facuta de escocul cutare sau escrocul cutare care acum e bine merci .

    • Din pacate majoritatea romanilor nu au cunostinte elementare de economie sau de finante, majoritatea populatiei abia a absolvit liceul sau are doar patru clase. Dar nu-i nimic, vor invata romanii economie si finante pe calea cea dura.

  9. SALUT
    FILBUL ASTA E INTERESANT LEGAT DE SUBIECT.
    https://www.youtube.com/watch?v=iFDe5kUUyT0

  10. AHA … Data viitoare sa se intinda cat ii permite ” plapuma ” .
    Altfel trebuie sa ” dea plapuma ” .

  11. care vrea sa invete economie adevarata trebuie neaparat sa se uite la filmul inside job despre adevarata criza financiara si cine a pornito daca se poate cu subtitrare in limba romana pt a se intelege cat mai bine explicatiile il gasiti pe youtube dar in engleza

  12. daca tot se vorbeste de banci si datorii, interese , instituti financiare puteti viziona pe youtube
    documentarul DEBTOCRACY vorbeste mai mult de criza din grecia

  13. Banii nu sunt creeati de bancile comerciale ci sunt imprumutati pe termen scurt de la Banca Nationala.Valoarea banilor e data de echilibrul dintre cerere si oferta. In acest moment cererea de lei e foarte mica . Nu exista intrari mari de capital ca sa existe o cerere de lei iar creditarea catre populatie si agentii economici este foarte redusa. Aproape toti avem credite si nu ne mai permitem altele.In acest moment o injectie de masa monetara ar ramane blocata in banci , asta e si motivul pentru care dobanda de referinta a scazut atat de mult.Singurul mod ca sa ai o crestere economica este sa reduci taxele si sa ai o usoara inflatie ca sa stimulezi exporturile.UE nu ne permite o inflatie mai mare de 3 % deci ramane varianta cu scaderea taxelor si impozitelor. Rezultatul este clar . In tara totul merge asa de rau pentru ca statul gestioneaza bugetul foarte prost. Pensiile se platesc de la buget si nu dintr-un fond de pensii cum este si normal, aparatul administrativ este supradimensionat, licitatiile sunt aranjate.Bugetul statului nu e altceva decat o imensa gaura neagra care nu se mai acopera niciodata.

    • ai perfecta dreptate leo

    • da dar „masa monetara” ( asa numitele agregate monetare) este decisa de banca de emisie. Echilibrarea acestei mase se face prin rata scontului si a rescontului. Cum decizia asta chiar daca e luata de un „board” si nu de un singur individ te duce cu mintea oare cum calculeaza astia scontul si rescontul….:) Miroase a masonerie….:)….da nu e…

  14. …si intotdeauana a existat o metoda prin care sa fie sterse toate datoriile cuiva fara drept de apel….un razboi victorios! Si ai o balanta de plati externe perfect echilibrata…:)

  15. @Răzvan Mihăeanu

    Nu rezultă de nicăieri că am făcut aluzie la așa ceva! Articolele la care am făcut trimitere nu au nici o aluzie de genul celei făcute de dvs.! Mă așteptam să comentați la ceea ce am dat ca material de studiat! Unul dintre articole este scris de un om din domeniul economic cu poziții ce se învecinează puternic cu ale RM! Protestez împotriva deturnării discuției în ridicol!!!

    • Va rog sa protestati cand o sa scada CHF-ul si guvernul n-o sa sara „solidar” in ajutorul celor cu credite in euro si lei…Moise are dreptate, rar mi-a fost dat sa vad un articol mai clar decat acesta.
      Ori suntem proprietari (a se intelege maturi) ori proprietate (copii care asteapta mura-n gura doar pentru ca „exista” si deci „merita”).

      Suntem infantili nu numai pentru ca unii punem botul la astfel de credite dar si prin faptul ca nu gasim parghiile legale necesare pentru a forta BNR-ul sa-si faca treaba…

      Am spus-o si o repet fara jena: democratia nu garanteaza victoria (tiraniile sunt experte in a asigura asa ceva pentru propriile camarile) ci doar egalitatea de sanse…la participare…in primul tur. Ca sa ajungi la linia de start in al 2-lea, pe langa forta mai trebuie sa dai si dovada de creier sau talent.

      „Unul dintre articole este scris de un om din domeniul economic…” – mi se rupe, stiu pe unul…expert…care in plina criza a imobiliarelor tipa in gura mare sa investim in asa ceva. E plina lumea de diplome pe pereti…

  16. Din Martie 2015 incepe quantitative easing versiunea UE. Euro va scade si mai mult in raport cu dolarul si francul. Importurile extracomunitare se vor scumpi, dar in schimb vor fi mai multi bani pe piata EU, pentru investitii si consum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *