Vineri, 13 iunie, aviația israeliană a atacat din nou Iranul, de această dată loviturile fiind îndreptate mai mult împotriva industriei nucleare iraniene ca și împotriva unor lideri și oameni de știință iranieni. Dar au fost luate la țintă și lansatoare de rachete balistice sau sisteme anti-aeriene, rezultatele, din punctul de vedere al forțelor aeriene, reprezentând un succes total: un număr mare de ținte au fost lovite, generali extrem de importanți și fizicieni specializați în tehnologie nucleară au fost și ei uciși, nici măcar un singur avion israelian doborât.
Dacă discutăm problema raidului de partea israeliană a mesei, lucrurile au fost cum trebuiau să fie, încă odată tehnologia folosită de israelieni (proprie și americană) s-a dovedit net superioară celei iraniene și rusești, perșii având o performată jenantă pe zona apărării anti-aeriene, avioanele IAF zburdand libere pe cerul iranien nederanjate de nimeni.
Din perspectiva iraniană, deși rușinea este din nou la cote maxime, industria nucleară este tot acolo, lovită dar activă, moartea câtorva fizicieni nu înseamnă nici pe departe că iranienii nu mai înțeleg fizică atomică, iar uciderea generalilor, n-are legătură cu bombă atomică ci este doar o mișcare de imagine.
Necazul este însă altul și este unul extrem de serios, pentru ruși și amicii lor…
În raidul din 26 octombrie 2024, aviația israeliană, extrem de eficientă, a avut de înfruntat un sistem de apărare anti-aerian intact și de altfel acesta pare să fi fost și scopul raidului: distrugerea apărării anti-aeriene iraniene, un scop foarte ambitios dar pe care israelienii și l-au atins foarte bine și fără nici o pierdere.
Practic au tras la țintă într-un inamic jenant de imbecil, rușinos de prost pregătit și cu totul neașteptat de incompetent, dar necazul pentru ruși vine din faptul că nici sistemele lor S 300PMU 2 sau mai bătrânele S 200 nu au reușit absolut nimic în față F 16I SUFA, F 15I Ra’am sau F 35I Adir. Și să nu uitam că S 300 și S 200 ucrainene și-au dovedit eficienta maximă chiar impotriva avioanelor rusești…
Nici pe zona point-defense nu s-au descurcat iranienii, și nici sistemele rusești, mai bine deși iranienii dețin, mai exact dețineau, un număr remarcabil de sisteme anti-aeriene, în dreptul lor scorul este un mare “0”.
Ok, am putea să spunem, arabi needucați, cu gură mare ca de obicei, dar când vine vorba de bătaie, disciplină, calitatea oamenilor și a factorului de comandă își dau arama pe față.
Din păcate pentru ruși nici ei nu se descurcă mai bine, iar războiul din Ucraina exact asta arată, anume faptul că dacă forțele aeriene ale NATO ar da năvală peste Rusia, cel probabil că ar fi chestie de ore că sistemul anti-aerian rusesc să fie decimat și scos definitiv din joc.
În Ucraina pierderile rușilor în sisteme AA au fost foarte mari, incluzând aici sisteme distruse de HIMARS, adică de exact racheta pe care respectivul sistem ar fi trebuit s-o neutralizeze, iar ucrainenii nu au tras la saturație că nu aveau de unde.
Conform grupului independent de monitorizare “Oryx” până acum rușii au pierdut 335 de sisteme de apărare anti-aeriene, printre care: 18 lansatoare S 400, unul S 350, peste 30 de Pantsir-S1 și aproximativ 60 de sisteme TOR.
Mai ne aducem aminte cum comandamentul flotei Marii Negre, împreună cu un submarin și o altă navă de luptă rusească au fost distruse în aceeași zi cu ajutorul rachetelor SCALP, deși întreaga zonă era sub protecția unei baterii S 400 active. SCALP a trecut de S 400 și de orice alt sistem cu rază medie și scurtă rusesc și s-a dus direct pe țintă.
Iar față de “eficienta” sistemelor AA rusești de prin Iran, un comentator rus, de pe un site pro-Kremlin, a constatat cu tristețe:”Everyone here understands this is exactly what would happen to Russia if any NATO country decided to act.”
Iar asta este o veste cu adevărat proastă pentru Moscova. Încă de pe vremea URSS, rușii știau că avioanele lor sunt inferioare celor ale NATO și că rachetele și bombele ghidate occidentale sunt de o calitate foarte bună, așa că și-au pus baza într-o apărare anti-aeriană stratificată, formată în jurul S 300/S 400, dar care avea sub comandă o sumedenie de alte tipuri de sisteme cu rază medie și scurtă.
La nivel de teorie rușii păreau încrezători în șansele lor de a combate un atac aerian NATO masiv, în principal cu ajutorul sistemelor cu baza la sol, dar încet- încet, începând cu războiul din Siria, s-a văzut că rușii nu prea au pe ce se baza.
La rândul ei Moscova a mușcat pământul în Ucraina, iar atacurile israeliene asupra Iranului nu fac nimic altceva decât să arate din ce în ce mai clar că dacă te bizui pe S 300/S 400 pentru apărare ta faci o mare greșeală.
De asemenea, putem constata că Iranul n-a avut nici un succes nici din punctul de vedere al războiului electronic, deși putem presupune că aliații lor din Siberia au pus umărul întru spijinirea fraților musulmani.
Rezultatele însă sunt cele care care sunt: Iranul nu mai are apărare anti-aeriană, iar Rusia, pe frontul din Ucraina, a înregistrat pierderi enorme în sisteme AA, iar atunci când acestea ar fi trebuit să apere anumite zone, n-au reușit mare lucru.
Așa că apărarea anti-aeriană a Rusiei se rezumă și ea tot la triada nucleară de stai și te întrebi la ce mai cheltuie Moscova bani pe o forță terestră jalnică, la ce mai construiește cele mai proaste tancuri din Europa, la ce mai susține o marină bună de nimic, incompetență și dotată cu nave la fel de bune de nimic, când ar putea să-i dea pe toți afară și să păstreze doar arsenalul nuclear, pentru că de fapt apărarea Moscovei stă doar în arsenalul sau nuclear.
Dar nu poți să nu te întrebi în ce stare de funcționare și calitate o fi și acest arsenal, mai ales dacă ținem cont de corupția din Rusia și de faptul că din bugetul destinat forțelor strategice poți să furi că-n codru măcar pe motiv că dacă se ajunge la folosirea lui nu mai contează nimic și numai poți fi pedepsit pentru faptul că nu știu câte ICMB-uri n-au decolat sau au luat-o razna.
Ori să constați cu amărăciune că motoarele rachetelor balistice sunt de fapt pline cu apă, așa cum a aflat și Beijingul în urmă unui control cu câțiva ani în urmă…
GeorgeGMT