UCIGASUL PASARILOR NEGRE (partea 3)

Daca in articolul precedent am vazut multe despre MIG-31 si variantele sale -cu bune si cu rele, atat cat am putut cunoaste si intelege din surse variate, majoritar rusesti -in articolul de fata ne vom ocupa de armele cu care acesta se mandreste. Vom trece peste prezentul si viitorul acestuia deoarece s-a scris masiv despre toate acestea pe blog. Nu are rost sa re-publicam aceste informatii, pentru mai multe detalii accesati „RomaniaMilitary –MIG31” si le vizualizati/cititi pe toate –multumesc anticipat autorilor acestor articole ca m-au salvat de la o groaza de munca. Vom face totusi o paranteza pentru a puncta cateva detalii interesante, unele fiind dea dreptul nostime:

-rusii sustin ca daca irakienii ar fi avut MIG-31la momentul debutului operatiunii Desert Fox/Furtuna Desertului (16 decembrie 1998-19 decembrie 1998), teribila campanie anglo-americana de bombardament a obiectivelor strategice ale lui Saddam, atunci cel putin 10% dintre rachetele de croaziera Tomahawk n-ar fi ajuns pe teritoriul Irakului;

-primele MIG-31BM au devenit operationale la Baza Aeriana Sevasleika/Savasleika din Gorki, astazi Nijni Novgorod, in 2008, aici aflandu-se Centrul de Antrenament prin Lupta. Astazi este casa Regimentului de Vanatoare de Garda 54/54 Gv IAP, zboara Su-27;

SIGLA FORTELOR AERIENE ALE KAZAHSTANULUI

-singura tara care are astazi in dotare MIG-31 este Kazahstanul. Acesta le-a mostenit de la fosta URSS, 30-33 de exemplare MIG-31A/B, aeronave care apartinusera Regimentului de Vanatoare 356/356 IAP cu baza la Zhana-Semey/Semipalatinsk, acesta facand parte din Divizia 24 Aviatie Vanatoare-Bombardament a VVS. Astazi, aeronavele apartin Regimentului de Vanatoare 610 de la baza Sary-Arka/Karaganda din 1991, acest Regiment operand si MIG-29, Su-27 si Su-25. Au modernizat cu Rosoboronexport in perioada 2008-2010, 10-20 de exemplare pentru suma de 60 milioane de dolari, aducandu-le la standard MIG-31BM. Au pierdut cel putin doua, unul prabusindu-se din cauze tehnice pe 16 februarie 2007, pilotii pierzandu-si viata, cel de-al doilea s-a prabusit tot din cauze tehnice pe 23 aprilie 2013 in apropierea orasului Prostornoye/Karaganda, echipajul format din Colonel Marat O.Adigeiev/pilot si Maior Ruslan R.Gamizianov/WSO catapultandu-se. In urma catapultarii, pilotul a decedat iar copilotul a ajuns la spital cu rani grave. Eee, aceasta aeronava facea parte din cele reparate si modernizate in Rusia si, la acel moment, a existat un scandal intre rusi si kazahi, cei din urma acuzandu-i pe cei dintai de „reparatii defectuoase”. Nu se stie cate mai zboara astazi, probabil 20-24-29 de exemplare. Odata cu contractul pentru modernizarea MIG-31, kazahi au primit la pachet piese de schimb si simulatoare pentru flota lor de MIG-29 Fulcrum –au 36 de MIG-29 A/B, 16 MIG-25PD, 16 Su-27, 100 MIG-23M (stocate, se pare ca mai zboara doar 3), 40 Su-24. Mda, o flota serioasa, zic eu…;

PRIETENIE INTRE POPOARE, BLA,BLA…

-Rusia opereaza astazi intre 340-380 de exemplare de MIG-31, cel putin 60 ar fi modernizate la standard BM, insa nu-i nimic cert. Cert e faptul ca cel putin 100 de exemplare sunt stocate la Sevasleika, rusii sustinand ca 50 dintre ele pot fi „oricand pregatite de zbor”. Mda, deci se ia avionul, se sterge de praf, i se umfla cauciucurile, i se da o cheie si gata, la zbor! Asa operativitate nu cred sa aiba cineva prin lumea asta, da’ probabil ca la ei o aeronava cu cat sta mai mult cu atat e mai pregatita de zbor –glumesc, desigur, dar parca-i prea usor daca ma gandesc cat se lupta americanii cu revitalizarea aeronavelor scoase din parcul rece…

-comandantul Fortelor Aeriene Ruse, General Viktor Bondarev, declara cu emfaza in 2013 ca „armata intentioneaza sa utilizeze MIG-31 pana in 2030”. El a propus in 2013 dezvoltarea unui nou avion care sa-l inlocuiasca pe MIG-31, numit MIG-41, acesta „va incorpora toate avantajele lui MIG-31”. Si bineanteles, „pentru a face acest lucru este nevoie de platforme de testare, acesta este motivul pentru care sute de MIG-31 vor fi revitalizate si repuse in functiune pentru Fortele Aeriene Ruse” –declaratie facuta presei ruse de catre Deputat Alexander Tarnaev, membru in Comisia de Aparare a Dumei de Stat. Asa deci, se pare ca si la altii prostia e „mare si multa”, dar daca „e nevoie” de sute pentru teste, atunci sute sa fie. Un lucru e clar, MIG-41 va fi mai mare, mai rapid, mai puternic, mai bengos, mai frumos, mai petrecaret, mai, mai, mai decat tot ce zboara pe lumea asta, acum si-n viitor, amin! Momentan nici nu-i clar daca in privinta MIG-41 s-a miscat/se misca ceva, insa va fi un super-interceptor capabil s-atinga viteza de 5270 km/h, adica 4 Mach;

-dupa 1990 rusii au recunoscut cateva adevaruri dureroase: MIG-31 e ideal pentru vanarea rachetelor de croaziera si a bombardierelor strategice, insa nu prea eficient in vanarea lui SR-71 Blackbird, si-asta deoarece nu poate zbura mult timp la viteza trisonica, motoarele nu rezista iar combustibilul dispare rapid. MIG-31 avea aceeasi problema ca si MIG-25 Foxbat, nu putea zbura mult timp la viteza maxima/nu putea mentine viteza maxima mult timp –nu suficient pentru a-l ajunge pe SR-71. Mai mult decat atat, experti rusi dar si piloti de MIG-31 au recunoscut ca „SR-71 are capacitatea de a zbura trisonic in regim de croaziera, are RCS mic si ECM sofisticate, foarte eficiente” –un SR-71 putea zbura cu 3540 km/h, pe cand un MIG-31 zbura cu 3000 km/h.

Ei bine, conform strategilor rusi, un SR-71 putea fi dat jos in anii *80-*90 doar de un F-14 Tomcat cu o racheta AIM-54 Phoenix, racheta proiectata impotriva bombardierelor cu raza lunga sovietice, racheta capabila sa atinga 6125 kmh/5 Mach, o arma care se simte foarte bine la 24.000 m (un „motan” F-14D depasea lejer 2500 km/h, basca ca urca la 15.000-16.000 m cu 230 m/s). Ei recunosc ca R-33/AA-9 Amos, varianta sovietica a AIM-54, nu era prea precisa la sfarsitul anilor *80, concluzionand ca „Blackbird era relativ in siguranta in acei ani”, insa ulterior a fost modernizata/revizuita si, conform rusilor, „este foarte capabila, nici un avion n-ar putea s-o evite” (sa fim drepti, SR-71 n-a zburat niciodata in spatiul aerian sovietic); rachetele R-40/AA-6 Acrid erau ineficiente impotriva unei tinte mai mici decat un bombardier strategic B-52; MIG-31 nu se simte bine in lupta aer-aer, un F-14/15 i-ar face mari probleme, insa n-a fost proiectat pentru asa ceva –Foxhound pur si simplu trage si fuge (F-15E, spre exemplu, zboara cu peste 2660 km/h, plafon de serviciu 18.200 m, rata de urcare la 10.000 m fiind mai mare decat cea a MIG-31, 254 m/s fata de 208 m/s); in misiuni, MIG-31 este insotit de catre Su-27/30, aeronave mult mai agile, asta pentru…protectie. Si daca mai sunt pe acolo si niscai tankere IL-78 Midas e si mai bine, papica-i asigurata!

In sfarsit, dupa partida de „rasu’-plansu” cu MIG-31, e timpul sa trecem la panoplia de arme, panoplie dezvaluita deja in partile anterioare odata cu variantele de MIG-31.

Tunul de bord GSh-6-23 are urmatoarele caracteristici: GSh-Gryazev-Shipunov, rotativ Gatling, 6 tevi, calibrul 20 mm. Tunul este similar cu M-61 Vulcan, acest tun echipeaza si F-16 ROAF; are doua variante, GSh-6-23 –in inventarul armatei ruse 9A-620, si GSh-6-23M –in inventarul armatei ruse 9A-768; utilizeaza proiectile AM-23, 23×115 mm, HEI-T –incendiar-trasor/HEI-incendiar/HE-Frag –exploziv cu fragmentatie/HEI-Frag –exploziv incendiar cu fragmentatie/API –penetrare blindaj-incendiar/API-T –penetrare blindaj incendiar-trasor/AP-T –penetrare blindaj-trasor; greutate proiectil: HEI -184 g, viteza initiala a proiectilului 700 ms/HEI-T -176 g, viteza initiala a proiectilului 710 ms/API -176 g, viteza initiala a proiectilului 710 ms/API-T -190 g, viteza initiala a proiectilului 690 ms/AP-T -186 g, viteza initiala a proiectilului 700 ms; incarcator tip banda cu 260 de proiectile sau tip magazie cu 260 de proiectile; rata de foc 8000-9000-10.000-12.000 proiectile pe minut (varianta M/Modernizat, cel mai probabil). Acest tun trage cu 50-60% mai repede decat omologul american. MIG-31 isi termina rezerva de proiectile calibrul 23 mm in doar doua secunde, daca pilotul trage o rafala lunga; greutate 76 kg, pe jumatatea cat omologul american, M-61 Vulcan; echipeaza MIG-31, Su-27 si Su-24, posibil sa existat si cateva exemplare de Su-15 Flagon echipate cu acest tun, incert insa; raza de actiune: impotriva tintelor aeriene 200-800 m/impotriva tintelor de la sol 1200-1800 m; darea focului se face electric; lungime 1,40 m; inaltime 18 cm; fabricant KBP Instrument Design Bureau din Tula/165 km sud de Moscova; la MIG-31BM, tunul e amplasat intr-un carenaj aflat deasupra locasului jambei drepte a trenului de aterizare principal, gura tevii e acoperita de o trapa atunci cand tunul nu este folosit, asta pentru a se reduce rezistenta la inaintare.

Modelul de proiectil AM-23 a aparut in 1954, a fost produs sub licenta in Egipt, Finlanda, Iugoslavia, Pakistan si Cehoslovacia, unele dintre aceste state inca il mai produc (Pakistanul spre exemplu).

MIG-31 LANSAND RACHETA R-33

Vympel R-33/AA-9-Amos are urmatoarele caracteristici: racheta aer-aer cu raza lunga de actiune similara cu cea americana AIM-54A Phoenix. Racheta e considerata armament principal al MIG-ului 31 si a intrat in serviciu in mai 1981, fiind destinata luptei BVR/Beyond Visual Range/Dincolo de Raza Vizuala; este destinata distrugerii SR-71 Blackbird, B-1B Lancer si B-52 Stratofortress. MIG-31BM poate acrosa patru R-33/33E (varianta de export)/33S sub fuzelaj pe lansatoare semi-escamotabile cu sistem de ejectare AKU-410.

LANSATOARE AKU-410

Pe MIG-31BM s-a montat pe acesti piloni de acrosare un nou adaptor, AKU-410-1, foarte probabil din 1994, acesta fiind capabil sa transporte si sa lanseze o sarcina de 530 kg, asta inseamna rachete R-33S/AA-9B Amos-B –aceasta racheta a fost prezentata oficial pentru prima data cu ocazia festivitatii Saptamana Aviatiei si Tehnologiei Aerospatiale Rusesti, pe 13 aprilie 2009, presedintelui Dmitri Medvedev (fost presedinte al Federatiei Ruse, 7 mai 2008-7 mai 2011). Exista si un alt adaptor cu sistem de ejectare numit AKU-610, posibil sa fie unul si acelasi cu AKU-410-1, acesta putand lansa rachete R-33S, R-37 si R-77.

LANSATOR AKU-610

AIM-54 PHOENIX PE F-14 TOMCAT

R-33 a fost special creata pentru MIG-31, fiind raspunsul sovieticilor la AIM-54A Phoenix. Initial, asa cum au recunoscut rusii dupa 1990, racheta era imprecisa, insa, conform surselor americane, capul de ghidare al rachetei a fost imbunatatit odata cu predarea de catre iranieni in 1980 a unei rachete AIM-54A Phoenix mostenita de la Sah (cumparate odata cu F-14A Tomcat) –foarte probabil a rezultat racheta imbunatatita R-33S. Vympel R-33/Izdeliye 410 are urmatoarele caracteristici: primele doua prototipuri au „zburat” pe pilonii unui MIG-25 in 1968, proiect fiind definitivat in 1970. Prototipurile au fost testate odata cu noul pilon cu sistem de ejectare AKU-410, racheta avand initial numele K-33 (pentru a continua seria de rachete aer-aer K/R, precum K-13/AA-2 Atoll si K-23/R-23/AA-7 Apex); racheta aer-aer cu raza mare de actiune; ghidaj: initial racheta a fost testata cu ghidaj semi-activ radar/SARH/Semi-Active Radar Homing –cap de cautare RGS-33, si cu ghidaj IR –cap de cautare TGS-33. Ulterior s-a optat pentru ghidaj inertial de la momentul lansarii rachetei, SARH activandu-se in faza terminala a zborului. Cel mai probabil e vorba de varianta perfectionata R-33S;

Vympel R-33/AA-9-Amos

R-33 nu era eficienta impotriva tintelor care evoluau la 4G; putea angaja tinte care evoluau intre 50 m-25 km, insa era imprecisa; putea fi dotata cu ogiva nucleara, nu se stie daca asta s-a si facut vreodata; autonomie maxima: in cazul tintelor care zboara la mare altitudine 120 km/in cazul tintelor care zboara la mica altitudine 30-35 km; greutate la lansare 490-491 kg; anvergura aripioarelor de ghidare 90 cm; greutate ogiva 55 kg; lungime 4,25 m; intrare in serviciu 6 mai 1981.

S-au facut 32 de lansari test cu R-33 in perioada 1977-1979-1980. Prima lansare a avut loc pe 26 martie 1977, fiind distrusa in zbor o drona MIG-17M (au aparut la inceputul/jumatatea anilor *70. Sovieticii au dezvoltat doua modele de drone pe platforma MIG-17 Fresco, cunoscute drept MIG-17M si MIG-17MM. Au fost folosite la instruirea pilotilor de vanatoare, a rachetistilor si artileristilor antiaerieni).

R-33E e urmasa lui R-33, modernizata si revizuita, varianta oferita si la export, unele surse mentionand faptul ca a aparut in 1984: realizata din titan si otel inoxidabil pentru a rezista temperaturilor generate de viteza trisonica; derive de comanda modificate; ghidaj inertial de la momentul lansarii rachetei, SARH activandu-se in faza terminala a zborului; ogiva HE-Frag dotata cu senzor de proximitate care detoneaza incarcatura exploziva de 47 kg pana la 20 m in fata tintei, amplificand rata distrugerilor, ceea ce face ca racheta sa fie greu sau chiar imposibil de evitat; poate angaja tinte care evolueaza intre 50 m-25.000 m cu viteze de pana la 3000-3500 km/h (unele surse mentioneaza 3000 kmh/2,51 Mach, foarte probabil sa fie asa); lungime 4,15 m; greutate la lansare 490 kg; diametrul rachetei 38 cm; anvergura aripioarelor de ghidare 90 cm; autonomie maxima 160 km; motor racheta cu combustibil solid care functioneaza in doua moduri/dual-mode, acceleratie mare la lansare+viteza maxima in zbor; probavbilitate de lovire a tintelor care evolueaza la 4G este de 60%-80%, conform surselor rusesti; MIG-31BM poate acrosa maxim 4 astfel de rachete sub fuzelaj dar, de regula, acroseaza doar trei, locul rachetei numarul patru fiind luat de un container care contine sistemul de control APP-46TD al rachetelor R-40TD/AA-6 Acrid; radarul Fazotron-M e capabil sa ghideze 4 astfel de rachete impotriva a patru tinte simultan; racheta e rezistenta la bruiaj si este operationala indiferent de vreme, zi-noapte; viteza maxima 5380 kmh/4,50 Mach. Surse rusesti sustin ca doar MIG-31 poate acrosa aceste rachete;

Vympel R-37/AA-13 Arrow (Izdeliye 610 sau R-VD/Raketa Vysokaya Dalnost/Racheta cu Raza Mare de Actiune) este urmasa directa a R-33S, insa are performante mult imbunatatite fata de aceasta. A fost prezentata pentru prima oara la Maks 2011 si are urmatoarele caracteristici: racheta aer-aer cu raza foarte lunga de actiune destinata doborarii aeronavelor AWACS si ISTAR/Intelligence, Surveillance, Target Acquisition and Reconnaissance, tinte slab manevriere (E-3 AWACS, E-8C JSTARS, RC-135V/W Rivet Joint/SIGINT, EC-130H Compass Call/EW-SEAD, EC-130 Commando Solo/PSYOPS); greutate 600 kg; lungime 4,20 m; diametrul rachetei 38 cm; ogiva HE-Frag de 60 kg; anvergura aripioarelor de ghidare 70 cm; motor racheta cu combustibil solid; raza de actiune cuprinsa intre 150-398-400 km; viteza maxima 6 Mach/7350 kmh; ghidaj INS/SARH/ARH (Active Radar Homing/Ghidaj Radar Activ), racheta fiind mult mai versatila decat inaintasele sale; poate distruge tinte care evolueaza intre 15 m-25.000 m altitudine (unele surse sugereaza chiar 28.000 m altitudine); dezvoltarea rachetei a inceput in 1988-1989, testele continuand in perioada 1990-1994.

R-37M/RVV-BD

Dezvoltarea a fost abandonata in 1995/1998 datorita crizei economice, fiind reluata in 2006 odata cu dezvoltarea variantei MIG-31 BM. In 2014 ar fi intrat in productie varianta modernizata a R-37 R-VD numita R-37M/RVV-BD (RVV-BD/Raketa Vozduh-Vozduh Bolshoy Dalnost/Racheta Aer-Aer cu Raza Lunga de Actiune), care ar avea urmatoarele caracteristici: BVR; greutate la lansare 510 kg; lungime 4,06 m; diametrul rachetei 38 cm; anvergura aripioarelor de ghidare 1,02 m, acestea fiind retractabile; ogiva de 60 kg; poate distruge tinte aeriene ce evolueaza cu 8G; raza maxima de actiune 200 km; ghidaj SARH/ARH; racheta de tip „trage si uita” complet autonoma fata de platforma de lansare. Unele surse sustin ca racheta poate fi ghidata spre tinta de sateliti Glonass, dar este posibil ca asa ceva sa se-ntample in viitor; nu se stie cu certitudine cate au intrat in dotarea Fortelor Aeriene Ruse in perioada 2015-2016-2017; destinata MIG-31BM si Su-35S/37, posibil si pentru PAK-FA; MIG-31BM poate acrosa intre 4-6 rachete R-37/37M.

Molniya R-60/AA-8 Aphid (Izdeliye 62/Aphid A. Astazi, Vympel), racheta aer-aer cu raza scurta de actiune destinata luptei apropiate/dogfight pe care o cunoastem foarte bine, pentru mai multe detalii vezi aici: www.rumaniamilitary.ro/rav-rs-racheta-romaneasca-de-top-ir ; www.rumaniamilitary.ro/tag/r-60

R-60MK

MIG-31BM poate acrosa sub cele 4 grinzi de sub aripi pana la 4 astfel de rachete, inclusiv variante superioare: R-60M/Izdeliye 62M/AA-8 Aphid B, aparuta in 1982: ghidaj IR, avand senzorul racit cu azot; interval minim de angajare 200-300 m, maxim la altitudine mare 8 km; R-60MK, prima racheta sovietica care putea fi orientata spre tinta prin casca la MIG-29, ghidaj IR, ECM imbunatatit, lungime 2,09/2,14 m, diametrul rachetei 12 cm, anvergura aripioarelor de ghidare 39 cm, greutate la lansare 43,50/45 kg, greutate ogiva 3,50 kg, fuzee de proximitate, autonomie 10 km, viteza maxima 2,50 Mach/3062 kmh, durata de viata preconizata 10 ani. Poate angaja tinte la mare sau mica altitudine care evolueaza cu 8G; probabilitate de lovire la mare altitudine 70%-80%, conform producatorului. Ca fapt divers, la aparitia sa in dotarea VVS in 1973, R-60 era cea mai usoara racheta aer-aer cu ghidaj IR din lume, avand greutatea la lansare de doar 44 kg. Nu stiu sa fie aeronava sovietica care sa nu fi acrosat R-60, basca ca pe asta am produs-o si noi sub licenta. Si nu numai noi…

Bisnovat R-40/AA-6 Acrid (ulterior Molniya, astazi Vympel. Bisnovat=OKB 4) are urmatoarele caracteristici: racheta aer-aer cu raza medie de actiune; dezvoltata in anii *60 pentru MIG-25 PD/PDS/PDSL Foxbat E/Interceptor si intrata in serviciu in 1970/1972 (MIG-25 ghida rachetele cu ajutorul radarului RP-25 Smerch A-1, ulterior modernizat la standard Smerch-2/3); a avut trei variante, R-40R/RD –ghidaj SARH, R-40T/TD –ghidaj IR si R-40TD1 –ghidaj radar si IR. Interesant e faptul ca la momentul dezvoltarii variantei TD1, americanii renuntasera la a face rachete cu ghidaj dual, radar+IR, optand pentru rachete cu ghidaj radar si rachete cu ghidaj IR. In schimb, sovieticii au mers pe vechea schema, ghidaj dual in aceeasi racheta, asta diminua performantele acestor rachete, erau complicate si sensibile; la momentul aparitiei lor, acestea erau cele mai mari si mai grele rachete aer-aer din inventarul VVS, statut depasit ulterior de R-33. Ca fapt divers, pilotii sovietici de MIG-25 erau instruiti sa lanseze impotriva unei tinte manevriere doua rachete R-40, una cu ghidaj SARH si cealalta cu ghidaj IR, asta pentru…siguranta c-o vor si dobori (intai trebuiau sa lanseze racheta in IR, si-apoi pe cea SARH); productia tuturor variantelor a incetat in 1990. R-40R/Izdeliye 40R are urmatoarele caracteristici: aparuta in 1972; lungime 6,76 m; diametrul rachetei 30 cm; anvergura aripioarelor de ghidare 1,45 m; ghidaj SARH; greutate la lansare 455 kg; motor racheta cu combustibil solid PRD-134, o singura treapta; autonomie maxima 30 km; viteza maxima 5512 kmh/4,50 Mach; greutate ogiva 38 kg; poate ataca frontal tinte care evolueaza la altitudini cuprinse intre 2500-27.000 m, si viteze cuprinse intre 1000-3500 km/h; poate ataca in emisfera spate tinte care evolueaza la altitudinea maxima de 800 m cu maxim de 2300 km/h; are focus de proximitate ce detoneaza la maxim 7 m in fata tintei. R-40RD/Acrid C (Izdeliye 46RD) are urmatoarele caracteristici: aparuta in 1970; ECM imbunatatit; lungime 6,37 m; diametrul rachetei 30 cm; anvergura aripioarelor de ghidare 1,40 m; ghidaj SARH; greutate la lansare 455 kg; motor racheta cu combustibil solid; autonomie maxima 60-70-100 km (impotriva unui B-52 care zbura in linie dreapta); poate urmari tinte care evolueaza la altitudini cuprinse inttre 500 m-30.000 m, inclusiv rachete de croaziera si aeronave care evolueaza cu maxim 4G; viteza maxima 5512 kmh/4,50 Mach; greutate ogiva cu fragmentatie 38 kg. R-40T are urmatoarele caracteristici: aparuta in 1970; lungime 6,36 m; diametrul rachetei 30 cm; anvergura aripioarelor de ghidare 1,40 m; ghidaj IR, senzor racit cu azot lichid; greutate la lansare 468 kg; motor racheta cu combustibil solid -118 kg; autonomie maxima 30 km, asta in conditii ideale, in realitate ajungea undeva la 15-20 km impotriva unor tinte care evoluau frontal la altitudini cuprinse intre 800-30.000 m, si la 15 km in emisfera spate; viteza maxima 5512 kmh/4,50 Mach; greutate ogiva 38 kg. MIG-31BM poate acrosa doua rachete R-40 sub planuri, diverse variante, uzual R-40TD. R-40TD/Acrid D (Izdeliye 46TD) are urmatoarele caracteristici: aparuta in 1970; lungime 5,98 m; diametrul rachetei 30 cm; anvergura aripioarelor de ghidare 1,40 m; ghidaj IR; greutate la lansare 470 kg; motor racheta cu combustibil solid; autonomie maxima 30 km; viteza maxima 5512 kmh/4,50 Mach; greutate ogiva 38 kg. Foarte probabil, la altitudine mare, autonomia rachetelor ajunge la 50 km, conform unor surse, acestea putand fi lansate doar impotriva tintelor slab manevriere, maxim 2,5-3G, precum bombardiere cu raza medie si lunga.

RACHETA AA R-40TD1 -AA-6 ACRID

Rachetele R-40 nu s-au dovedit prea reusite, irakienii care le aveau pe MIG-25 le considerau “slabe si nesigure”, sistemul de ghidare functionand defectuos. Mai mult decat atat, in lungul razboi cu Iranul, irakienii au lansat peste 24 de rachete R-40, numai doua au reusit sa doboare, restul pa, pa…(ca fapt divers, au facut ceva treaba cu aeronavele Mirage F-1 dotate cu rachete Matra Magic 2, ca rusoaicele nu prea erau ok. Mirage irakiene sunt probabil creditate cu doborarea a 2 C-130 Hercules si a 4 F-4 Phantom iraniene). Si in primul razboi din Golf, irakienii au lansat vreo 40 de R-40, doborand probabil un F-18 (asta din eroarea americanilor. Operatorii AWACS n-au identificat corect si la timp aeronava MIG-25 PDS, aceasta apropiindu-se si lansand o racheta R-40TD, probabil. A mai lansat una impotriva unui A-6 Intruder, insa racheta a ratat. Asta a fost si ultimul lucru pe care l-a mai facut, dupa aceea bum, fiind doborat de 2 F-15). Un alt MIG-25 irakian a lansat 3 R-40 impotriva unui F-111 Aardvark toate ratand tinta, scapand datorita vitezei de 8 F-15 Eagle –sistemul de razboi radioelectronic de pe F-111 si-a facut bine treaba. In 2002, un MIG-25 irakian a doborat cu o racheta R-40 sau R-60, in atac frontal, o drona RQ-1A Predator, drona fiind folosita drept momeala.

Sirienii n-au fost nici ei prea incantati de ele, in 1981 au lansat 4 astfel de rachete impotriva unor aeronave israeliene, nici una n-a zgariat macar un aparat israelian.

R-40 s-a vandut in: Afganistan, Algeria, Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan, India, Irak, Libia, Polonia, Siria, Turkmenistan, Ucraina, Ungaria si Vietnam. Fostele state ale URSS au mostenit astfel de rachete, nu se stie cate mai sunt operationale.

R-77 PE MIG-31BM

Vympel R-77/AA-12 Adder, (Izdeliye 170) racheta aer-aer cu raza medie de actiune destinata aeronavelor din generatia 4+, raspunsul rusilor la AIM-120 AMRAAM (specialistii o numesc “AMRAAMSKI”, existand suspiciuni c-ar fi copiata dupa americanoasa. La export e cunoscuta drept RVV-AE/Raketa Vozduh-Vozduh Aktivnaya Eksportnaya/Racheta Aer-Aer cu Ghidaj Activ pentru Export). MIG-31BM poate acrosa 4 astfel de rachete. Racheta are urmatoarele caracteristici: BVR –“trage si uita/fire and forget”; intrare in serviciu 1994; raza de actiune: tinta se apropie 150 km/tinta se indeparteaza 50-90 km; greutate 175 kg; greutate ogiva 18/30 kg. La varianta R-77M/Izdeliye 70-1 e probabil de 18 kg, racheta avand greutatea la lansare de 190 kg, lungimea de 3,70 m si diametrul de 20 cm (R-77M are si o varianta superioara dezvoltata probabil in 2005-2007, numita R-PD-77/Izdeliye 180, unde PD-Pryamotochnyy Dvigatel/Statoreactor, cu greutate marita la 226 kg, lungime 3,70 m. racheta dispune de statoreactor Vympel KRLD-TT, durata de ardere a combustibilului solid fiind de 50-70 secunde, racheta atingand viteza de 4,50 Mach. Deci, racheta are statoreactor/ramjet, probabil cu doua trepte de tractiune. Se pare ca prima treapta propulseaza R-PD-77 la viteze inalt subsonice –posibil pana la 1000 kmh, iar cea dea doua treapta ii imprima acesteia viteza trisonica. Ogiva de 30-35 kg, anvergura aripioarelor de ghidare tip grila 82 cm, raza de actiune 160-200 km. Nu a fost produsa niciodata si, se pare, Vympel a vandut proiectul Chinei in 2008-2009-2010).

R-77 VAZUT DIN SPATE

In 2013 rusii au dezvaluit existenta unui radar AESA destinat R-77 RVV-SD/Srednaja Dalnost/Raza Medie, sustinand ca aceasta urma a intra in dotarea VVS Rossii in 2015 –noua racheta are aripioare retractabile putand fi transportata in cala, raza de actiune de 120 km pentru tinte aeriene care zboara frontal la mare altitudine, si de 160 km pentru aeronave mari de transport, precum C-5 Galaxy sau aeronave AWACS. Rusii sustin ca noua racheta e comparabila cu AIM-120C-7. Nu se stie daca R-77 RVV-SD se afla astazi in dotarea VVS Rossii; derivele de control sunt copiate dupa cele ale rachetelor operativ-tactice cu ogiva nucleara/conventionala/chimica/EMP OTR-21 Tochka/SS-21 Scarab si OTR-23 Oka/SS-23 Spider (asta a fost urmasa SS-1C Scud B, doar Bulgaria, Germania de Est si Cehoslovacia au primit SS-23 la jumatatea anilor *80/sec.XX. Bulgarii au renuntat la ele in 2002, cehii si slovacii dupa 1990). Aceste suprafete de control, la momentul aparitiei rachetei, erau ceva nou semanand cu o retea tip fagure, insa asigura caracteristici aerodinamice foarte bune. Sunt mult mai usoare decat derivele clasice si sunt foarte eficiente la viteze si unghiuri de atac mari; racheta poate ataca tinte de mici sau mari dimensiuni care evolueaza cu maxim 12G la orice racurs, orice altitudine. Conform producatorului, racheta poate vira rapid cu 150◦ pe secunda atingand chiar si 45G, poate atinge unghiuri de atac foarte mari, chiar si de 40◦. Tot producatorul sustine ca racheta poate fi trasa de la 10.000 m altitudine impotriva unor tinte care zboara  deasupra solului la 20-50 m, fiind eficienta impotriva elicopterelor de atac, rachetelor MIM-104 Patriot, rachetelor de croaziera, si chiar impotriva rachetelor aer-aer AIM-120 AMRAAM si AIM-154 Phoenix, asta datorita incarcaturii HE-Frag; ghidare INS+ARH in faza terminala a zborului.

INS poate fi actualizat in zbor de catre senzorii MIG-31 prin data-link, iar ARH se activeaza, de regula, la minim 20 km distanta de tinta; racheta e dotata cu radar AGAT 9B-1348E, banda J, Doppler, monopuls, arc de scanare 120◦, poate detecta tinte cu RCS de doar 5 mp aflate la 15 km distanta; distanta minima de lansare este de 300-500 m in functie de marimea tintei. Spre exemplu, rusii sustin ca o R-77 poate fi lansata impotriva unui bombardier B-52 care zboara la 15.000 m altitudine de la 100 km, ARH luandu-l in tinta de la 50 km; rata de lovire a tintelor care evolueaza cu 9-12G este, teoretic, de 60%-70% ; viteza maxima 4782 kmh/4 Mach; lungime 3,60 m; diametrul rachetei 20 cm; anvergura suprafetelor de control 70 cm; motor racheta cu combustibil solid+statoreactor/ramjet, probabil doua trepte de tractiune. Se pare ca motorul racheta propulseaza R-77 la viteze inalt subsonice –posibil pana la 1000 kmh, iar motorul ramjet ii imprima acesteia viteza trisonica; expertii considera ca R-77 e mai manevrabila decat AIM-120, insa americana poate mentine viteza trisonica mai mult, insa exista incertitudini cu privire la fiabilitatea rusoaicei; durata de viata garantata de producator este de 12 ani; MIG-31 poate acrosa 4 R-77 sub grinzile de sub planuri. Racheta a fost prezentata pentru prima data sub forma de macheta in 1995, pe un MIG-31M, cel mai probabil; doteaza: MIG-31M/BM, MIG-29SMT/K/KUB/M/M2, MIG-35/35D, Su-27/30/30MK/30 MK2/30MKI/34/35/35UB/37/39, Yak-141, Ka-50/52, T-50/PAK-FA; racheta poate ataca tinte care zboara la altitudini cuprinse intre 20 m-25.000 m; exista si varianta modernizata R-77M, aparuta probabil in perioada 2007-2010, aceasta avand autonomia marita la 160-200 km, insa nu se stie daca se afla in dotarea VVS Rossii (asa se numesc astazi Fortele Aeriene Ruse. Toate aeronavele au la incastrarea derivelor piturata noua denumire. Exista semnale ca R-77M e rezultatul unei colaborari secrete cu Matra Defense/Franta din perioada 1992-1994, insa nu exista certitudini); s-a exportat in India, Malaezia -150 de exemplare in 1997, China, Peru -70 de exemplare in 1998, Venezuela -100 de exemplare in 2006, Yemen -100 de exemplare in 2004, Algeria -400 de exemplare in 2006, Ucraina –au cel putin 200 de exemplare, multe probabil nu mai sunt operationale. Nu se stie cu certitudine cat costa o racheta R-77, insa se stipuleaza ca aceasta costa cu 70% mai putin decat MICA/AIM-120 AMRAAM, adica undeva intre 100.000-193.000 de dolari (se pare ca atat au platit peruanii per exemplar).

Interesant e faptul ca la inceputul lui iunie 2017, la Ministerul Apararii de la New Delhi s-a primit un raport din partea Fortelor Aeriene Indiene/IAF in care se stipuleaza ca rachetele R-77 care doteaza Su-30MKI, MIG-21 Bison si MIG-29K/KUB au “defecte grave” (MIG-29K/KUB apartinand Marinei Indiene e putin probabil sa aiba in dotare R-77. Marina a semnat abia in 2006 un contract cu Rusia pentru livrarea a 40 de rachete R-77 destinate MIG-29K, insa faptul ca IAF nu erau nicicum multumite de aceste rachete, Marina a renuntat la contract. Ei bine, Marina Indiana e nemultumita si de cele 46 MIG-29K/KUB de care dispune, intr-un raport declasificat se stipuleaza: “De la introducerea in dotare in februarie 2010, 40 de motoare de MIG-29K/KUB, 62% din inventar, au fost retrase din serviciu din cauza defectelor. Ca urmare, flota are o disponibilitate in serviciu cuprinsa intre 21,30% si 47,14%, asta in cel mai bun caz”. Si un fost Amiral in Marina Indiana declara catranit ca: “Radacinile acestor probleme se afla in controlul extrem de slab al calitatii in cadrul complexului militaro-industrial rusesc, ceea ce pentru noi e dezamagitor”).

SU-30MKI LANSAND ASTRA

India a cumparat R-77 in 1996, primele livrari avand loc in 1999, peste 2000 de exemplare pentru 820 milioane de dolari, insa datorita calitatii slabe si a defectiunilor multiple, indienii au returnat Rusiei pentru “reparatii/revizuire” aproximativ 1000 de rachete R-77, adica…50% din totalul celor achizitionate. Potrivit raportului IAF, in procesul de testare, evaluare si implementare, racheta R-77 a evidentiat o seama de defecte –unele rachete pur si simplu nu vedeau tinta, altele au refuzat sa plece de pe lansator, au fost multe cazuri cand rachetele au fost “pacalite” mult prea usor de bruiajul exercitat de tinta. Indienii au suspectat inclusiv faptul ca rusii le-au livrat rachete cu combustibilul solid expirat, si asta n-ar fi o noutate, au mai facut asta si cu altii.

ASTRA -MADE IN INDIA

Datorita acestor aspecte lamentabile, India a decis sa-si faca prima sa racheta aer-aer cu capacitate BVR, numita Astra, similara Derby/Israel, R-Darter/Africa de Sud, MICA/Franta, MBDA Meteor si PL-10/China. Din 2016, Astra e operationala pe Su-30MKI si LCA Tejas, insa cat e de reusita D-zeu stie, fiindca pe 7 decembrie 2016 o astfel de racheta a pierdut viteza prabusindu-se pe o plaja, se pare ca n-au existat victime. Indienii intentioneaza sa inlocuiasca cu Astra “vechile” rachete R-77/Su-30MKI si Matra Super-530D/Mirage 2000.

R-77/AA-12 Ader

In iulie 2014 a aparut informatia ca Rusia a primit o comanda de 4800 de rachete aer-aer R-73/AA-11 Archer/3300 de exemplare si R-77/AA-12 Ader/1500 de exemplare din partea Chinei. Conform Ministerului Apararii de la Tokio/Japonia, rachetele de productie indigena realizate cu concursul ucrainenilor si rusilor, PL-12/SD-10A si PL-9C, nu sunt in stare sa se ridice la performantele omoloagelor americane (mda, pai sa vedem ce-s astea. Luoyang PL-12 –BVR, ARH, raspunsul chinezilor la AIM-120 AMRAAM si R-77, aparuta in 2005. I se spune de catre expertii americani “AMRAAM-ul chinezesc”; Luoyang PL-9/9C –raspunsul chinezilor la AIM-9L/M Sidewinder, aparuta in 2008). Nu inca, zicem noi, dar chinezii sunt perseverenti si merg inainte. Ei sunt adeptii ideii “ai esuat, mergi inainte, ai reusit, mergi inainte”! Interesant e faptul ca-n 2002, Fortele Aeriene Chineze au executat 7 lansari-test cu R-77, sase au fost un esec.

Din cate se cunoaste, R-77 n-a fost niciodata folosita in lupta. In 1986, o racheta prototip R-77 lansata de un MIG-23 impotriva unei elicopter-drona Mi-6 a produs o mare tragedie –racheta a luat, nu se stie din ce motiv, in tinta o aeronava civila AN-26 care zbura mult in afara poligonului provocand moartea a 26 de oameni. Nici astazi nu e clar de ce racheta s-a “re-orientat”…

Va urma.

 

WW

 

 

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.

https://theaviationist.com/2013/12/11/sr-71-vs-mig-31/

gizmodo.com/theres-no-threat-this-foxhound-cant-intercept-…

www.militaryfactory.com/aircraft/detail.asp?aircraft_id=65

www.migflug.com/…/mig-41-a-new-mach-4-fighter.html

https://in.rbth.com/…/mig-31_a_fighter_ahead_of_its_time_.

https://www.rbth.com/…/russian-pilots-set-world-record-for-..

www.airforce-technology.com/projects/mig-31/

www.aircraftinformation.info/art_mig31.htm

https://www.rt.com/…/210935-norway-f16-mig31-intercepti..

www.abovetopsecret.com/forum/thread145335/pg1

www.zeljezno-polje.com/mikoyan-mig-31-famous-russian-a..

https://books.google.ro/books?isbn=147386920X

nationalinterest.org/…/russias-mig-31-fighter-mach-3-monst..

www.flyfighterjet.com/fly-mig-31-edge-of-space

testpilot.ru/russia/mikoyan/mig/31/mig31_e.htm

www.armchairgeneral.com › … › Air Power

www.aeroflight.co.uk/…/mikoyan-gurevitch-mig-31-foxhou

www.airvectors.net/avmig25_2.htm

Air Power Australia

armscom.net/products/kab_500_guided_bomb_family

eng.ktrv.ru/production_eng/323/518/519/

www.descopera.ro/…/15671678-cum-a-reusit-un-pilot-sovietic-sa-fure-un-avion-secr

www.radartutorial.eu/13.ssr/sr17.ro.htm

web.mit.edu/slava/space/argon-family.htm

Test & Research Pilots, Flight Test Engineers – blogger

www.testpilot.ru/memo/80/fedotov_e.htm

Krasnaya Zvezda

www.bis-space.com/…/Naryad-V-and-the-Soviet-Anti-Satelli..

www.globalsecurity.org › … › Aircraft › MiG-31 Foxhound

www.deagel.com/Combat…/Mig-31BM_a000358002.aspx

https://theaviationist.com/2013/12/11/sr-71-vs-mig-31/

www.migavia.ru/index.php/en/gallery/…/28-mig-31b

Wings Palette

www.airliners.net/photo/Russia-Air…MiG-31DZ/2458153

www.crash-aerien.news

Tengrinews

ram-home.com/ram-old/gun-gsh-6-23.html

www.revolvy.com/main/index.php?s=GSh-6-23&item

www.russianammo.org/Russian_Ammunition_Page_25mm

www.deagel.com/Defensive…/R-33E_a001031001.aspx

https://forums.eagle.ru/showthread.php?t=174879

https://www.digitalcombatsimulator.com/en/files/2113425/

eng.ktrv.ru/production_eng/323/503/510/

www.ausairpower.net/APA-Rus-BVR-AAM.html

www.areiosdefense.com › Guided Missiles

https://www.aviationsmilitaires.net/v2/base/view/…/2.html

www.aereimilitari.org › … › Armamenti › Armi aria-aria

indiandefence.com › … › Indian Air Force

DefenceTalk.Net

https://www.aviationsmilitaires.net/v2/base/view/…/14.html

www.aereimilitari.org/Armamenti/R-77-Adder.htm

Indian Defence News

Cel.ro

21 Comments:

  1. mig-31 cel mai bun interceptor

    • De acord cu atat mai mult cu cat este si singurul in activitate.

    • Interceptoare pursange nu prea au fost multe, si intr-adevar MiG-31 a fost cel mai bun, dar si F-14 pe langa rolul primar de avion de suprematie aeriana indeplinea si rolul de interceptor.

  2. Un articol excelent!

  3. Mig 31, apartine trecutului.

    • Un articol excelent de istorie a unui avion al biroului Mikoian-Gurevici , derivat din vestitul MiG-25 Foxbat, vestit datorita lui Belenko , care a aterizat cu el pe aeroportul Hakodate, studiat ulterior de americani, care vazind „tehnologia” ascunsa inauntrul lui au ramas linistitzi.
      Are un nume impresionant, un arsenal impresionant, pina cind citeshti testele facute de pasibilii cumparatori …
      Este cel mai bun interceptor, precum shi Mr.Bean era cel mai bun pianist dintre frizeri …
      Cita munca si cercetare facuta de nishte savantzi rusi, care au lucrat cu nishte mijloace efectiv primitive , puse la dispozitzie de statul rus, shi ca rezultat, cind au crezut ca au terminat, avionul era deja istorie …
      Cred ca asta va fi shi soarta lui Su T-50 ….

      • MiG-25 nu a fost chiar petardă. La vremea lui putea efectua misiuni în regim complet automat pilotului revenindu-i doar sarcina de a lansa armamentul. Folosea și data link. Într-adevăr era mai primitiv construit, sovieticii neavînd de ales, deoarece metalurgia lor nu putea prelucra pe vremea aia metale ca titanul. Dezertarea lui Belenko nu a îngropat avionul, din contră, rușii au dezvoltat după poate cea mai bună variantă a lui MiG-25 și anume MiG-25 PD. Au mai fost și variantele de recunoaștere care s-au plimbat nestingherite pe cerul Orientului Mijlociu spre disperarea evreilor care nu aveau la vremea aia avioane capabile să le intercepteze și să le doboare. Abia la intrarea în dotarea Forțelor Aeriene Israeliene a F-15 s-a schimbat treaba și MiG-urile 25 de cercetare și-au găsit nașul.
        Pot să mai adaug că și variantele de recunoaștere – bombardament erau avioane interesante.

        Notă:
        1. GSh-6-23 era un tun acționat de gazele de ardere rezultate în urma tragerilor și nu electric sau pneumatic ca alte tunuri rotative.
        2. Su-27 are tun de 30 de mm, GSh-30-1 cu o singură țeavă, nu GSh-6-23

        • „deoarece metalurgia lor nu putea prelucra pe vremea aia metale ca titanul” Pai de unde ai tras tu concluzia asta?
          Afla ca americanii isi procurau titaniul necesar prin intemediul unor companii „fantoma” ca sa isi poata construi SR-71 Blackbirdul…ghici de unde.. din URSS.
          In momentul in care americanii descopereau ce-i ala titan, rusii il puneau deja pe submarine.

          http://foxtrotalpha.jalopnik.com/russias-alfa-class-was-the-terrifying-hot-rod-sub-of-th-1637540064

          Occidentalezii cumpara si in ziua de azi anumite componenente din titan gata prelucrate pentru avioane (cum ar fi Beoing) de la companii rusesti precum VSMPO-AVISMA

          • Da,am scris un articol despre Clasa Alfa,submarine deosebite care se puteau scufunda la 1000 m. Aveau si ele probleme,dar la acea vreme erau unice. Aveau coca din titan.

            • Da maestre ai scris matale despre Clasa Alfa, dar nu toti l-au citit, si nu multi au citit cate ceva (mai mult sau mai putin) si despre ce „poate” ivanii sa faca.

              • da dom’le s suflau titanul mai ceva ca aurul pe statui si clopote …so what?!totul a fost scremere nu evolutie si progres tehnologic .in cazul de fata au tocat miliarde pe doua avioane care mai mult faceau umbra pamantului si fara utilitate reala ca sa aibe si proletariatul cu pieptul plin de secere,ciocane si stele cu ce sa ce mandreasca.

          • Poate că americanii luau tittanul din U.R.S.S. dar știau ce să facă cu el. Pînă la SR-71 a mai fost și A-12 iar la momentul conceperii acestor avioane rușii încă se mai documentau ce să facă cu titanul. Au ales să facă MiG-25 din oțel fiindcă studiile lor cu comportarea diferitelor metale la viteze mari erau încă la început și da, industria lor metalurgică încă nu putea furniza materialele care să înlocuiască oțelul.
            Dar, repet, MiG-25 nu a fost un aparat rău. Avea chestii revoluționare pe el pentru vremea aia și pentru posibilitățile industriei sovietice. Iar echipajele chiar l-au apreciat.

            • „Au ales să facă MiG-25 din oțel fiindcă studiile lor cu comportarea diferitelor metale la viteze mari erau încă la început și da, industria lor metalurgică încă nu putea furniza materialele care să înlocuiască oțelul”

              Nu erau doar studiile lor care au ajuns la concluzia asta ci este un fapt general, un dezavantaj de natura chimica a titaniului. Dupa cum bine ai mentionat a construi avionul din aliaje de titan aduc automat si anumite restrictii/conditii de utilizare. De exemplu, la SR-71 Blackbird in momentul in care se afla la sol titaniul era contractat la maxim, din rezervoarele lui se scurgea combustibil iar avionul nu era 100% etans cum ar fi trebuit sa fie in mod normal. Toate acestea se schimbau in momentul in care avionul se afla la mare altitudine si cu o viteza de peste 1,5 mach, cand aliajul din titan se dilata si avionul devenea etans. Asta plus cateva articole citite (nu mai retin exact unde) ma face sa cred ca sovieticii, desi puneau aliaje din titan pe submarine si in componenta motoarelor de racheta, nu l-au folosit pentru avioane tocmai pentru a nu intampina aceste gen probleme care ar fi fost contrara doctrinei lor de a vea tehnica militara robusta si capabila sa opereze in cele mai dure conditii. Pe langa asta, toata tehnica lor militara era coneputa pentru a fi construita in masa, ceea ce ar fi ridicat semnificativ costurile de productie si exploatare comparativ cu constructia mai „primitiva”, ei nepermitandu-si asemenea chelutieli.
              Deasemenea foloseau in alt mod titanium in afara de submarine si motoare de racheta si anume la blindarea cockpitului avioanelor al Su-25-ului si la palele rotorului Mi24 HIND, si chiar MIG25-ul in compozitia anumitor componente critice (unde chiar era nevioe de el).

              „Dar, repet, MiG-25 nu a fost un aparat rău”
              MiG-25-ul a fost un avion care-si facea treaba pentru care era conceput cu avantajele si dezavantajele lui.
              O chestie interesanta
              „two MiG-25s approached a pair of F-15s, fired missiles at long range which were evaded by the F-15s, and then outran the American fighters. Two more F-15s joined the pursuit, and a total of 10 air-to-air missiles were fired at the MiG-25s, though none reached them”

              Fraza asta poate spune multe despre performantele avionului, si asta tinand cont ca nu avea o avionica exceptionala, ci una modesta chiar, si el nu putea face manevre prea stranse, dar binenteles sunt si multe altele care arata dezavantajele acestui aparat.

  4. ” Ca fapt divers, pilotii sovietici de MIG-25 erau instruiti sa lanseze impotriva unei tinte manevriere doua rachete R-40, una cu ghidaj SARH si cealalta cu ghidaj IR, asta pentru…siguranta c-o vor si dobori”

    Asta este un mit perpetuat pe internet.. Avionele rusesti aveau o mare problema.. Nu prea suportau incarcaturi asimetrice .. Mai ales daca era vorba de lansarea unor incarcatur relativ grele.
    A fdoua chestiune nu aveau capacitatea de a selecta o racheta din cele acrosate… Cel mult „pilon Interior” sau „Pilon exterior” …
    Plus lansarea IR avea cu totul alti paramertii – daca nu aveau o tinta LOCKED sistemul nu ii lasa sa lansesze..

  5. Un rasfat ca de obicei,multam fain WW!

  6. Un articol exceptional la fel ca primele parti. Respectele mele WW!

  7. foarte faina toata seria, multumim WW, ne rasfeti 🙂

  8. O corectare: SR 71 a fost proiectat si construit pentru a zbura în spatiul aerian sovietic, dupa esecul U2. A operat in slujba CIA de la bazele aeriene turcesti peste teritoriul URSS si ateriza undeva in Peninsula Scandinava. Era dotat cu aparatura foto de mare rezolutie.

  9. @WW , felicitari !!!

  10. Internetul este plin de mituri de fapt un mic război murdar se desfășoară cu tot felul de informații care nu pot fi verificate de noi sau de alții. Dar articolul a fost superb. FELICITARII

  11. MiG25 si MiG31 au fost avioane exceptionale, mai ales daca consideram faptul ca sunt pasari relativ conventionale, nu OZN, precum SR-71.
    Black Bird a fost proiectat cu un deziderat clar: sustained maximum speed. Pentru asta celelalte aspecte ce tin de avionica, armament au trecut pe plan secund. Totul pentru viteza. Imi aduc aminte, prin ’85, eram copil si citisem intr-o carte de Dan Apostol despre SR-71… avea chiar si poze cu avionul… eram fascinat, parea venit dintr-o alta dimensiune.
    MiG-urile au fost avionae „cu de toate (si usturoi)” si totusi atingeau viteze comparabile cu ale lui Black Bird, si asta fara sa li se scurga tot combustibilul pe pista. URSS nu avea nevoie de mai mult, pentru simplul fapt ca nu ei survolau SUA, si americanii survolau Rusia. Detactau avionul inamic pe radar si il intimpinau cu Foxbat sau MiG31 ridicate de pe o baza din proximitatea traiectoriei viitoare a SR-71, nu se punea problema sa alerge dupa el, in urma lui.

Germanos.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *