HIMARS 3

Inainte de a trece la munitii inteligente sa-ncepem cu inceputul M-270 MLRS, adica cu platforma de transport, o luam de jos in sus, cum s-ar spune…

Totul, asa cum am mentionat in capitolul anterior, a inceput in 1977, alte surse 1976, cu Concept Definition Study atribuite de catre Pentagon mai multor companii americane urmarind realizarea unui MLRS. In mai/septembrie 1977 au fost selectate companiile Vought Aerospace si Boeing Aerospace pentru dezvoltarea MLRS –acestea urmau a colabora in vederea dezvoltarii prototipului (alte surse, 26 noiembrie 1979). Foarte probabil, in perioada noiembrie 1979-aprilie 1980,  Vought si Boeing si-au definitivat proiectele, acestea fiind evaluate de catre o comisie militara formata din 100 de ofiteri si subofiteri, artileristi si rachetisti, testele operationale debutand in decembrie 1979. In ianuarie 1980 e numit coordonator de program din partea US Army, Locotenent-Colonel Monte J.Hatchett, un bun specialist in cadrul US Army Missile Command/MICOM –Redstone Arsenal, acesta ocupandu-se anterior de dezvoltarea SAM MIM-72 Chaparral (lansator mobil de rachete sol-aer AIM-9D Sidewinder) si a tunului Gatling M-61Vulcan, calibrul 20 mm/6 tevi.

Asa cum am mentionat, US Army dorea un MLRS pe senile oprindu-se asupra sasiului masinii de lupta a infanteriei M-2 Bradley, MLI ce se afla in dezvoltare pentru US Army –primele 2 prototipuri au fost gata in 1978. Pentru MLRS au proiectat o varianta modificata a platformei M-2 numita XM-993/M-993/M-993 CV-Carrier Vehicle, varianta la care 80% din componente erau comune cu Bradley.

PLATFORMA M-993

M-993 are urmatoarele caracteristici: platforma de transport MLRS M-270. La M-270 echipajul e format din 3 oameni –comandant, mecanic-conductor si operator Arme. M-270 MLRS se compune din platforma de transport M-993 si M-269 Loader Launcher Module/LLM/Modul Incarcare si Lansare. Testat pentru prima data la Fort Sill/Oklahoma –Operational Test 1. Aici se afla US Army Field Artillery School…Interesant e faptul ca in urma testelor efectuate, comandantul de atunci al Scolii concluziona ca, citez: „Sistemul de lansare rachete ghidate si neghidate este extrem de mobil, are mare putere de foc si acopera o suprafata mare. Un batalion MLRS poate fi atasat usor unei brigazi sau divizii de artilerie de camp. Aduce un sprijin esential diviziilor de infanterie mecanizata si celor de blindate” (ce frumos! Sa ne bucuram sincer de HIMARS-ul nostru si sa multumim Americii ca-l avem! Nu sariti ca nu laud SUA…asta e realitatea); lungime 6,30 m; inaltime 2,60 m; latime 2,97 m; motor turbodiesel Cummins VTA-903T500/500-507 CP/368 kW, 8 cilindri, racit cu aer, dispus transversal in spatele cabinei. Acest motor a fost proiectat pentru M-2 Bradley si M-3 Cavalry Fighting Vehicle/CFV (parte a familiei Bradley), productia debutand in 1981.

TRANSMISIE HMPT-500

In 1991 a aparut varianta VTA-903T600 (600 CP/492 kW) cu care au fost remotorizate M-2/3 –pana in 1999 au fost livrate peste 11.000 de motoare, inclusiv la export; garda la sol 38,10 cm; rezervor de combustibil 616 L autonomie pe sosea 483 km; viteza maxima pe sosea 64/64,40 kmh; greutate maxima cu lansator+rachete M-26, 24,03 tone; greutate container transport si lansare rachete 2,30 tone; urca pante de maxim 60◦; traverseaza pante laterale de maxim 40◦; trece vaduri adanci de maxim 1,10 m; trece obstacole verticale de maxim 1 m inaltime; traverseaza santuri de maxim 2,50 m latime; transportor pe senile, 6 perechi de galeti, latime senila 53,30 cm; transmisie hidromecanica General Motors HMPT-500, fiind produsa si astazi de catre General Dynamics Land Systems/GDLS -3 trepte inainte+1 inapoi. La momentul aparitiei transmisia era foarte moderna, raportul dintre viteza si putere stabilindu-se in functie de pozitia acceleratiei si greutatea incarcaturii. A aparut in 1977 in urma unei cerinte pentru o transmisie universala pentru vehicule blindate si nu numai lansata de catre US Army Tank Automotive Command/TACOM, aparand initial pe M-2/3. Pana in 1997 peste 11.000 de transmisii fusesera produse.

M13A1 FILTRU NBC

A fost inlocuita cu varianta automata HEMPT-500-3, 600 CP/447 kW care se afla astazi in dotarea M-2/3 si MLRS; cabina din aluminiu blindata dotata cu scuturi deflectoare la partea fata si spate, protectie NBC –grosime blindaj 8 mm, Aluminiu 5083/7039, sistem de filtrare/filtru de particule M13A1 (folosit de US Army si nu numai de peste 30 de ani. Purifica/curata 34 mc de aer pe ora furnizand aer purificat echipajului vehiculului prin intermediul furtunurilor ce pot fi atasate mastilor de protectie. Un sistem ofera protectie la maxim 5 persoane, in caz de depasire a acestui numar se suplimenteaza filtrul de particule. Are in componenta sa incalzitoare M3-250 Watt destinate incalzirii aerului pe timp de vreme rece). Blindajul de aluminiu rezista la proiectile calibrul 7,62 mm si schije; aerotransportabil cu Lockheed C-141B Starlifter/C-5 Galaxy/C-17 Globemaster.

Pe platforma M-993 s-a realizat si Elevated Target Acquisition System/ETAS/Sistem de Achizitie Tinte la Inaltime, acesta deservind, foarte probabil, batalioanele de M-270 MLRS, producator Martin Marietta Orlando Aerospace+Texas Instruments, 1986. Dispune de un catarg retractabil de 15,24 m dispus la partea spate a vehiculului, echipat la varf cu doua camere, video si termica/IR. De asemenea, dispune la varf de doua sisteme laser, unul pentru marcarea tintelor iar celalalt pentru masurarea distantei, sistem similar Target Aquisition and Designation System/TADS/Sistem de Achizitie si Desemnare Tinte de pe AH-64 Apache. 500 de ETAS se afla in dotarea Artileriei americane din 1989-1990, astazi fiind modernizate cu senzori mai sofisticati, un nou FLIR si noi sisteme laser/comunicatii (primele teste sau facut in septembrie 1988). Foarte probabil, in 1990 un ETAS costa 17,90 milioane de dolari, inclusiv pe platforma M-113. Din cate se cunoaste, astazi, catargul telescopic are 20 m, raza maxima de detectie video/IR, zi-noapte, fiind de minim 10 km. ETAS e prevazut astazi si cu o antena radar ce detecteaza tinte aflate la maxim 20 km/radar de artilerie autopropulsat. A fost folosit pentru prima data in Golf, 1991, discret, fara prea mult tam-tam. Unele surse sustin ca radarul contrabaterie deriva din Hughes AN/TPQ-36 Firefinder Weapon Locating System, radar contrabaterie proiectat de catre Hughes Aircraft Company, produs de Northrop Grumman si Thales Raytheon Systems, operational in US Army din mai 1982 (US Army are 22 in dotare, USMC are tot 22 in dotare, instalatiile fiind montate pe semi-remorca tractata de Humvee. Au fost modernizate recent. Au ajuns si la export –Portugalia 2, Turcia 4, Grecia, Olanda, Singapore, Spania si…Ucraina/cel mai recent client, donatie US Army. Nu, noi nu-l avem, nici macar ca donatie! Detecteaza si urmareste simultan 10 tinte aflate la maxim 24 km distanta -18 km pentru mortiere, 14,50 km pentru artilerie si 24 km pentru MLRS. Ca fapt divers, sovieticii le-au vazut pentru prima data in RFG, februarie 1983).

  M-269 LLM/Loader-Launcher Module se compune din doua sectiuni, sectiunea mecanica si sectiunea electrica. Sectiunea mecanica consta in containerul de lansare rachete/Launch Pod Container/LPC (poreclit „cusca” de catre echipaje. Are si rolul de a proteja tuburile de lansare) si sistemul de ridicare hidraulic al lansatorului (rotatie si ridicare). Reincarcarea rachetelor in „cusca” se face automat, procesul fiind controlat de catre echipaj din cabina vehiculului. Pentru incarcarea containerelor cu rachete, LLM e prevazut cu doua brate de ridicare extensibile/retractabile dispuse in ansamblul custi la partea superioara. LLM a fost proiectat de catre Vought Aerospace, insa si Boeing Aerospace proiectase propriul LLM, ambele fiind prezentate oficialilor Armatei in decembrie 1979 la poligonul White Sands/New Mexico (se stie ca una dintre cele mai mari structuri din cadrul US Army a desfasurat aceste teste. E vorba despre Army Materiel Systems Analysis Agency/AMSAA, actuala US Army Operational Test and Evaluation Agency/OTEA –din 1999, cartierul general aflandu-se la Aberdeen Proving Ground/APG in Maryland). Desi cele doua LLM semanau ca design, se diferentiau la modul de incarcare al rachetelor –sistemul Boeing fiind prevazut cu sine duble de ghidare pentru fiecare racheta. Se spune ca LLM-ul celor de la Boeing era mai ieftin de construit decat LLM-ul celor de la Vought, insa expertii au concluzionat ca dispunerea rachetelor in tuburi containerizate, chiar daca are un cost mai ridicat, e mai rapida si asta conteaza in lupta (se spune ca la teste, LLM-ul Vought incarca rachetele in doar 8-9 minute). Cert e faptul ca in februarie 1980 la White Sands Missile Range/WSMR sau desfasurat 24 de trageri-test cu MLRS, 223 de rachete trase cate una sau in salve de 2,3 sau 6, cu submunitii sau fara.

M-993 -DETALII PLATFORMA

  M-269 LLM e realizat din aluminiu, masoara 4,04 m lungime si 84 cm inaltime si poate fi echipat cu: doua containere de lansare rachete/Launch Pod Container/LPC, fiecare continand cate 6 tuburi cu rachete/12 total calibrul 227 mm realizate din aluminiu placat la exterior cu fibra de sticla. Acestea sunt asamblate si testate din fabrica, rachetele si tuburile de lansare sunt conectate prin cablu darea focului facandu-se electric. Cu 2 LPC greutatea LLM atinge 2270 kg; doua containere Guided Multiple Launch Rocket/GMLR/Lansator Multiplu Rachete Ghidate fiecare continand cate o racheta calibrul 610 mm, greutatea LLM atingand 2095 kg (1360 kg cu rachete inerte, de antrenament). Aceste containere contin cate o racheta operativ-tactica MGM-140 Army Tactical Missile System/AtacMS. LLM nu poate folosi ambele tipuri de containere simultan, nu are utilizare duala, ori una ori cealalta. Despre rachete vom vorbi in cursul articolului dar, din nou, multumim SUA ca le avem!

RACHETE SI CONTAINERE MLRS

  Interesant e faptul ca Armata furniza pentru programul MLRS fuzee XM-445 –fuzee electronica de timp proiectata de catre  US Army Electronics Research and Development Command/ERADCOM/Comandamentul Cercetarii si Dezvoltarii Electronice si aflata in productie la Harry Diamond Laboratories/HDL, unul dintre cele 7 institute de cercetare-dezvoltare ce apartineau Ordnance Development Division din cadrul US Army. HDL a fost fondat in 1940 in nord-vestul Washington-ului, insa in 1992 toate cele 7 laboratoare/institute s-au contopit intr-unul singur numit Army Research Laboratory, cartierul general aflandu-se in Adelphi/Maryland (are in componernta urmatoarele poligoane si instalatii de testare: Aberdeen Proving Ground/APG –Maryland; Research Triangle Park/RTP –Carolina de Nord; White Sands Missile Range New Mexico, Orlando si Florida; NASA Glenn Research Center –Ohio; NASA Langley Research Center –Virginia. HDL a purtat numele lui Harry Diamond, inginer si inventator in domeniul radiocomunicatiilor, evreu rus la origine fiind nascut in februarie 1900 in Minsk, familia sa emigrand in 1908 in SUA. A avut mai multe patente legate de fuzee de proximitate si bombe radio-ghidate, peste 16 patente. Ministerul de Razboi recunostea in 1953 ca, citez: „Una dintre cele mai mari revolutii stiintifice din WW II este fuzeea de proximitate a Dr.Diamond, depasita doar de bomba atomica”). Fuzeea XM-445, selectata in vederea utilizarii pe MLRS a fost testata pentru prima oara, conform datelor oficiale recent declasificate, in noiembrie 1979 la WSMR. Treisprezece rachete echipate cu fuzee XM-445 au fost trase cu success, setarea fuzeeii facandu-se in siguranta de la panoul de control al focului aflat in cabina M-270. La 130 de milisecunde de la lansare se activeaza automat cronometrul, dupa 0,60 secunde se genereaza suficienta energie pentru pornirea dispozitivului de armare. Racheta se armeaza la aproximativ o secunda de la lansare.

MLRS IN TESTE

LLM poate contine: doua containere a cate 6 tuburi cu rachete calibrul 227 mm, 12 rachete in total, timp de tragere maxim 60 de secunde -6 tinte/puncte maxim; doua containere cu cate o racheta calibrul 610 mm, timp de lansare maxim 20 de secunde -2 tinte/puncte maxim. Pentru diferentiere, containerele cu rachete dispun de un cod de identificare, acesta aparand automat si pe panoul de control al focului/Fire Control Panel/FCP din cabina, echipajul stiind in orice moment cate rachete mai are si tipul ogivei acestora.

In urma evaluarii, Vought e declarata castigatoare pe 29 aprilie 1980, alte surse mai 1980, primind din partea US Army suma fixa de 20,70 milioane de dolari pentru dezvoltarea MLRS –cel mai probabil, 3 prototipuri/masini de lupta (se stie ca LLM+rachetele insumau peste 70% din costul dezvoltarii MLRS. Oricum, in vara lui 1980 se ajunsese la 300 de milioane de dolari, o crestere substantiala fata de suma modica initiala). La sfarsitul lui mai 1980, in dezvoltarea MLRS erau implicati 96 de oameni, 10 ofiteri US Army+74 civili, in mare parte angajati Vought+8 ofiteri europeni, acestia provenind din Germania Federala, Marea Britanie, Franta si Italia (foarte probabil, acestia erau observatori, evaluau programul in vederea viitoarei achizitii a M-270 MLRS)+4 civili cu insarcinari temporare (nu se stie cui apartineau si de ce se aflau acolo. Exista surse independente care sugereaza ca apartineau complexului militaro-industrial american sau serviciilor de securitate). Foarte interesant e faptul ca US Army a lasat libertate companiei Vought in realizarea MLRS trimitand doar specificatiile de baza, fapt recunoscut chiar de catre directorul de program din partea Vought, B.M.Smith, care recunostea urmatoarele la prezentarea oficiala a M-270 MLRS: „A fost o idee geniala din partea dumneavoastra! In loc sa ne trimiteti specificatiile in detaliu, de la surub si piulita, ne-ati dat problema si ne-ati oferit libertatea de a realiza designul acestei Arme deosebit de avansate”. Si da, chiar a fost, este si ramane o Arma avansata dupa cum vom vedea in cursul mega-articolului! Un lucru e clar, economie libera versus economie centralizata, inovare versus planificare, castiga detasat cea dintai!

Sectiunea electrica a LLM se compune din trei subsisteme: sursa de alimentare primara 24 V –sursa de energie pentru toate sistemele de lansare, energie stocata in baterii din plumb. Are relee de comutare in vederea distribuirii puterii; sistemul de comunicatii –Single Channel Ground and Airborne Radio System/SINCGARS, modernizat permanent, utilizeaza canale de la 25 kHz/banda FM (probabil initial erau 12 canale) pana la 30.000-87.975 MHz (frecventa foarte mare/VHF), canale radio securizate cu salt in frecventa/111 ori pe secunda. Sistemul e produs, foarte probabil, din noiembrie 1983 de catre ITT Corporation din White Plains/New York. Cu certitudine, M-270 MLRS a avut initial sistemul radio tactic SINCGARS AN/VRC-92A, configuratie dubla formata din doua transceivere de raza lunga, solid-state, securizat (functie numita Communication Security/COMSEC), FM-VHF, capabil de retransmisie automata, raza maxima de emisie-receptie fiind de 35 km (initial), putere 50 Watt; doua baterii cu litiu/BA 5590; doua antene radio pe vehicul AS-3900, raza maxima de emisie-receptie 46,30 km (ulterior); doua antene de teren/la sol OE-254, raza maxima de emisie-receptie 64,82 km (ulterior).

Fiecare membru a-l echipajului dispune de o casca Combat Vehicle Crewman/CVC produsa de catre compania Gentex, protectie balistica si antisoc, conectata la intercom AN/VIC-1, microfoane H-189GR (aparut la inceputul anilor *80/sec.XX. In 1986 s-a trecut la varianta modernizata AN/VIC-1V, castile fiind echipate cu microfoane H-250GR). Astazi,Tactical Communication Helmet/TCH, protectie balistica si antisoc, conectata la sistemul de comunicatii radio si intercom (ca fapt divers, pentru doritori se gasesc cu gramada de vanzare pe internet. Sunt faine dar la Opelul meu batraior nu se potrivesc. Glumesc, desigur!); Fire Control System/FCS/Sistemul de Control al Focului lucreaza cu toate sistemele LLM, acesta monitorizeaza, coordoneaza si controleaza toate sistemele electrice si electronice utilizate in vederea tragerii. FCS este dispus in centru cabinei M-270 in fata scaunului operatorului, afisajul se face prin simboluri alfa-numerice (litere+cifre. Anglia, Franta, Germania si Italia au FCS in limba nationala), si se compune din: Fire Control Panel/FCP/Panoul de Control al Focului (consola); Electronics Unit/EU/Unitatea Electronica contine programe de calculator destinat calculelor balistice si definirea misiunii. Este, practic, un calculator de tragere avand in memorie date despre potentiale tinte si tipul adecvat de racheta/ogiva destinat distrugerii acestora –identifica automat tipul de munitie adecvat caracteristicilor tintei si face imediat selectia rachetei/rachetelor.

INTERCOM AN-VIC 1

Dispune de memorie RAM/Random Access Memory/Memorie cu Acces Aleator cu circuite integrate putand fi upgradata permanent; Fire Control Unit/FCU/Unitatea de Control a Focului contine circuite electronice care modifica semnalele de intocontrol ale iesirilor UE; Boom Controller/BC/Regulatorul de Tragere (???) permite controlul de la distanta al etapei de incarcare-descarcare LLM, inclusiv pozitia acestuia; Short/No-Voltage Tester/SNVT/Tester tensiune mica/Fara Tensiune.

DETALII CABINA M-270 -FCS

Este un tester, un sistem de siguranta utilizat in timpul operatiunii de incarcare a containerelor cu rachete. Se foloseste cu cabluri FCS W19 prevenind lansarea accidentala a rachetelor datorata electricitatii statice sau a descarcarii accidentale de tensiune; Stabilization Reference Package/Position Determining System/SRP/PDS/Pachet de Referinta Stabilizare/Sistem de determinare a Pozitiei, sunt doua subsisteme integrate dispuse in compartimente separate. SRP ofera tipul rachetei, altitudinea si panta/traiectoria de lansare. PDS foloseste doua codificatoare si datele de orientare ale SRP in vederea determinarii pozitiei; Payload Interface Module/PIM/Modul Interfata si Incarcare –conector, modul de interfata/conectare; Program Load Unit/PLU/Unitate Incarcare Program.

COMPONENTA M-270 MLRS

Acesta e un dispozitiv electronic mobil utilizat pentru programarea memoriei EU/Unitatea Electronica. Se conecteaza la UE prin intermediul conectorului PIM – descarca datele din caseta in memoria UE, are 4 MB capacitate de stocare si necesita 22-25 minute timp de descarcare; Communications Processor/CMP/Procesor Comunicatii –controleaza fluxul informatiilor, digital, comunicatii audio-video, astazi si satelit, interfata FCS. Recunoaste sursa de emitere a mesajului, tipul acestuia si adresantul –daca nu se adreseaza vehiculului in cauza nu e selectat si afisat pentru a nu perturba fluxul comunicatiilor, evitarea supra-incarcarii informationale si evitarea erorilor de comunicare. Semnalele slabe pot fi amplificate daca au legatura cu MLRS-ul in cauza, daca nu, sunt respinse.

Va urma.

 

 WW

 

 

 

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet.

ro.performancegunworks.com

https://nationalinterest.org › blog › the-ultimate-c…

weaponews.com

www.thisdayinaviation.com › tag › nell

www.spectroom.com › 1022705295-t40-whi…

www.militaryfactory.com › armor › detail

nationalinterest.org › blog › buzz › steel-rain-…

www.darpa.mil › About Us

fas.org › man › dod-101 › sys › land › atacm…

www.forecastinternational.com › disp_pdf

tanks-encyclopedia.com

www.hdtglobal.com › product › m13a1-filter…

slideplayer.com