În urma încheierii Tratatului de la Berlin, din 1878, tânărul stat român şi-a dobândit independenţa şi o largă deschidere la Marea Neagră, prin anexarea Dobrogei şi a Insulei Şerpilor. Mica flotilă a României, formată din „Rândunica”, „România”, „Ştefan cel Mare” şi „Fulgerul” era insuficientă în raport cu noile necesităţi ale ţării. Un prim program de mărire a acesteia s-a desfăşurat în 1882 – 1883.
Un al doilea, care face obiectul acestui articol din mai multe părţi, avea să se desfăşoare în perioada 1886 – 1888. Astfel, conform legii de organizare a flotilei din 1886 s-au acordat noi credite pentru mărirea parcului de nave de luptă. În baza acestor credite aveau să fie comandate la şantierele navale din Anglia şi Franţa un crucişător, primul şi ultimul din istoria flotei române, trei canoniere şi trei torpiloare.[1]
Crucişătorul avea să fie botezat „Elisabeta”, cele trei canoniere – „Bistriţa”, „Siretul” şi „Oltul” iar torpiloarele – „Năluca”, „Sborul” şi „Smeul”. Fiecare tip de navă va face obiectul unui articol separat, iar astăzi vom începe cu cea mai mare dintre ele, „Elisabeta”.
Elisabeta. Sursa: wikipedia
Crucişătorul a fost construit la New Castle de şantierele firmei „Armstrong” şi a costat bugetul ţării suma de 1.512.000 lei.
Continuarea articolului pe RNHS
Foarte interesant articolul. O observatie: nu cred ca termenul de barbeta este corect pentru sistemul de instalare a tunurilor de 150mm.
Pozitionarea lor in exteriorul bordului arata a cazemata instalata in sponson.
Multumesc Eroule, poti sa-i dai si-un like daca vrei! 🙂
Peste tot in bibliografie aparea barbeta si asa i-as zice si eu, dar ca sa ne lamurim, o sa bag barbeta pe lista de la termenul marinaresc al saptamanii.
Stiu ca te gandesti la barbeta navelor din perioada interbelica dar e posibil ca barbeta sa fi inceput ca la Elisabeta.
Mai cercetez.
Chapeau !
nicolae, profit de prilej ca sa-mi completez informatiile. Urmarind diversi istorici navali am observat (vorbim de nave mai vechi, de la primele cuirsate) 3 monturi ale tunurilor navale. Ar fi barbete, turela si sposon.
Turela stim cu totii ce este, sponson este montarea tunului in exteriorul bordului, intr-o pozitie mai joasa de obicei (probabil pt scaderea centrului greutatii navei) si barbete.
Marturisesc ca am probleme in a intelege traducerea termenului. Din cate am inteles eu, barbeta e montarea tunului pe o platforma rotativa. Tot un fel de turela parca, desi nu e inchisa daca am inteles bine. As aprecia o explicatie a diferentei intre barbeta si turela pe intelesul unui profan 🙂
Din poze si mie mi se pare ca tunurile sunt montatle in sponson-uri
Felicitari pt articol, ca de obicei o placere de citit 🙂
Sponsonul se refera doar la sistemul de instalare a platformei in afara bordului sau a suprastructurii navei. Pe platforma in sponon poti instala afet simplu/dublu cu/fara scut sau turela.
pai si barbeta cum ai defini-o?
Utilizarea initiala a barbetei pe nave a fost similara celei din fortificatiile de coasta. Un perete blindat in spatele caruia era instalat tunul pe un afet.
In unele cazuri, barbetele depaseau latimea bordului, ducandu-se in sponson.
De ieri am tot cautat imagini cu Elisabeta, sa-mi dau seama ce e acolo.
Sponson e sigur.
Pe unele desene, intr-adevar apare ceea ce ar putea fi o barbeta (in sensul clasic – parapet blindat) iar in spatele acesteia se afla tunul de 150mm cu scutul sau.
Clar, nu e cazemata.
Multumesc Grigore, Dinu, pentru aprecieri!
Referitor la discutia barbeta vs. sponson o sa le lamuresc intr-un articol dedicat din seria „Termenul marinaresc al saptamanii”, so stay close… 🙂
Eroule, daca ai gasit poze suplimentare pe langa cele din articol as aprecia daca ai timp sa mi le trimiti. In articol gasesti si planurile Elisabetei, conform Cristian Craciunoiu (uite nu stiu daca s-au pastrat cele originale…)
Marina pastreaza cu sfintenie traditiile asa ca evolutia denumirilor trebuie vazut si dpdv istoric, pe masura dezvoltarii arhitecturii navale.
Barbeta de exemplu mai are un inteles, aparent fara nicio legatura cu cel care face obiectul discutiei: BARBÉTĂ1 s. f. 1. (pl.) favoriți. 2. parâmă scurtă la fixarea sau remorcarea ambarcațiilor. 3. centură de metal rezistentă, la baza turelei unui tun naval. (< it. barbetta)
Mai conteaza si din ce limba am preluat cuvantul… In sec. XIX avem domnia limbii franceze, de exemplu, babord/tribord sunt preluate din franceza.
Variantele 2 si 3 sunt explicate la fel in Dictionarul marinaresc, Editura Albatros 1982
@nicolae, termenul e folosit puternic si de englezi si americani referitor la arhitectura navala. Tocmai s-au incheiat niste serii foarte interesante pe Instagram referitor la evolutia cuirasatelor, si cel mai recent seria Marine Nationale, plus o foarte interesanta serie dedicata lui Dreadnought. Acolo am intalnit foarte des barbette
Deci daca faci un articol pe tema asta il astept cu nerabdare. Limba romana e saraca rau in termeni navali
Cred ca majoritatea termenilor ii avem din franceza, poate si italiana. Dat fiind ca avem o gaura de vreo 300 si de ani in care n-am mai construit/navigat, cand am reinceput in secolul 19, eram aproape tabula rasa.
In viitor o sa fie un articol despre puterea maritima a Moldovei la apogeul sau, in timpul lui Stefan.
În francezà, „barbette” este „un perete de blindaj fix, în formà de con, debordând coca vasului”. Arma este fixatà pe un pivot si servantul se roteste cu ea.
adica un fel de turela deschisa?
Cam asa dau explicatia (spunând cà a fost înlocuità cu turela). De altfel, etimologic, derivà de la un vesmânt feminin, un fel de tesàturà purtate de càlugàrite în jurul gâtului si bàrbiei. Cum ar proteja si tunul.
Pozele si desenele sunt, cele mai multe pe Pinterest. Am dat cruiser elisabeta romania si m-am dus pe imagini.
La Elisabeta am putea spune ca era un model de tranzitie.
Initial, barbetele erau similare, ca principiu, celor din fortificatiile de coasta.
Un parapet/zid blindat in spatele caruia se afla un tun pe afet simplu.
In pozitie de repaus, tunul era ascuns complet in spatele barbetei si doar pentru tragere ridica teava deasupra barbetei sau se ridica tunul cu totul.
In cazul Elisabetei, barbeta scade foarte mult in inaltime, cam la nivelul unei balustrade, in schimb, tunul primeste scut de protectie.
I-am putea spune turela semideschisa, in sponson.
@nicolae – pe cand un articol despre China (partea navala)?
Din ce vad pe internet, anul asta au programate sa intre in serviciu vreo 5 type 52D si un type 055 (care la 13000t deja e ditamai crucisatorul). Incep sa isi dezvolte ceva capabilitati chinezii.
Nu stiu ce fac pe partea de senzori+rachete(ca fara astea degeaba ai numar mare) dar daca ne gandim cate electronice se fac in ziua de azi prin China probabil ca au avansat si pe acolo destul de mult.
Am avut la un moment dat un articol pe subiect: https://www.rumaniamilitary.ro/buletin-naval-de-vara-nr-2iulie-2017
Partea de senzori si rachete, dar in special senzorii, e marea necunoscuta…
Am o documentatie destul bogatà, dar trebuie sà o triez. Un contact, specialist francez, sinofon, care tràieste în China, interesat de aspecte militare. La o adicà.
Ma declar in mod oficial interesat! 🙂
Trimite-mi mail-ul tàu. Cred cà ai acces la mail-ul meu, dacà nu, cere-i lui Marius sau lui George.
Asta nu înseamnà cà voi face imediat, însà în termen rezonabil.
Sunt informatii publice, dar cum sunt în chinezà, d-l respectiv le-a tradus în francezà si/sau englezà.
Ti-am scris pe mail-ul cu care te loghezi in romilitary. Daca nu-i bine scrie-mi pe ronavyships@gmail.com
Primit
Citit acum articolul. Remarcat 2 lucruri :
1-Numarul de VLS-uri pare a fi (inca) o necunoscuta, unele surse zic ceva de 128(64+64)
2-Are si RAM deci teoretic presupunand ca are rachetemai mici (ca sunt de proximitate) ce pot fi quad-packed intr-un VLS mai face si RAM-ul ala cam cat 6 VLS-uri
Ca numar arata bine…
Pe partea de senzori si rachete poate ne lamureste MirceaS. As vrea sa vad daca se apropie de performantele a ce au americanii in componenta AEGIS.