PROPUNEREA ROMÂNIEI ÎN PROGRAMUL SAFE PENTRU O PLATFORMĂ TURBOPROPULSOR EUROPEANĂ MULTIROL, INTELIGENTĂ ȘI COST-EFICIENTĂ, OPTIMIZATĂ PENTRU FLANCUL ESTIC ȘI CONTRACARAREA DRONELOR
Locotenent-colonel (r) dr. Horia Dogaru
- LECȚII DIN CONFLICTUL ROSO-UCRAINEAN
PRIVIND RĂSPUNSUL LA AMENINȚĂRI ASIMETRICE
Războiul de agresiune purtat de Federația Rusă în Ucraina a evidențiat un nou tip de amenințare asimetrică: drona kamikaze tip Shahed 136 / Geran 2.
Având un preț cuprins numai între 20.000 și 50.000 dolari, aceasta are o rază de acțiune de aproximativ 2.500 km și o încărcătură explozivă cuprinsă între 50 și 60 kg.
Recent, atacurile Federației Ruse cu astfel de mijloace depășesc un număr de 500 unități folosite într-o singură zi, ceea ce este covârșitor pentru orice apărare antiaeriană.
Pentru a face față acestor valuri de drone kamikaze Ucraina este nevoită să folosească toate capacitățile sale pentru intercepție precum aviația reactivă, avioane de antrenament reconvertite, elicoptere, sisteme de rachete sol-aer, tunuri antiaeriene și, mai nou, drone interceptoare.
S-a ajuns astfel că atacatorul să obțină avantajul economic deoarece:
- Doar ridicarea de la sol a aviației reactive și a elicopterelor are costuri uriașe (între 8.000 și 30.000 dolari ora de zbor)
- Costurile rachetelor sol-aer și aer-aer sunt cuprinse intre 120.000 și 800.000 dolari.
Acolo unde avantajul economic este de partea apărătorilor există limitări tactice considerabile. Astfel, utilizarea artileriei antiaeriene precum sistemele Ghepard sau a dronelor interceptoare este limitată de raza operațională a acestora, care este de aproximativ 4-6km.
Singura soluție viabilă economic și tactic este, în momentul de față utilizarea avioanelor de antrenament biloc Yak-52. Dar aceasta se face după metode parcă copiate din Primul Război Mondial, în care copilotul este nevoit să deschidă carlinga și să folosească o carabină sau o armă de asalt pentru a lovi drona de la o distanță de 150-200 m[1].
Incidentele din noaptea de 9 spre 10 septembrie 2025 când un număr de 19 – 23 de drone rusești au pătruns în spațiul aerian al Poloniei[2] și cel din 13 septembrie 2025 când o dronă kamikaze tip Geran a pătruns timp de 50 minute în spațiul aerian al României[3] au reliefat următoarele aspecte care pot fi considerate dezavantaje tactic-operative atât ale României cât și ale aliaților NATO:
- Radarele care echipează aeronavele reactive de luptă F-16 Fighting Falcon nu sunt destinate urmăririi țintelor mici și lente, acestea fiind redutabile în urmărirea aeronavelor si rachetelor de dimensiuni mai mari și rapide;
- Viteza minimă la care o aeronavă cu reacție poate evolua fără a pierde portanța (stall speed) este mult mai mare decât viteza de croazieră a unei drone, ceea ce face foarte dificilă, chiar aproape imposibilă angajarea dronei cu autotunul de bord;
- Armamentul de bord este mult prea puternic pentru anihilarea unei astfel de ținte, existând riscul real de a provoca victime sau daune colaterale la sol.
Din păcate, trebuie să concluzionăm că nici Romania și nici aliații din NATO nu sunt pregătiți pentru a face față unei astfel de amenințări decât cu costuri uriașe, fapt care poate oferi un avantaj strategico-economic agresorului.
- ÎNCADRAREA SOLUȚIILOR EXISTENTE ÎN CONTEXTUL DOCTRINAR ACTUAL ȘI NECESITATEA DEZVOLTĂRII UNEI NOI PLATFORME
Armele cu energie dirijată precum laserul de mare putere sau dispozitivele cu microunde deși teoretic au un cost de operare redus ele sunt încă soluții exotice, dependente de surse mari de putere și pot fi contracarate relativ ușor și ieftin de agresor prin adoptarea vopselurilor ceramice, a suprafețelor fractale și a ecranajelor, inclusiv prin protejarea componentelor electronice de sisteme tip cușca lui Faraday.
Astfel singura soluție reală și imediată este lovirea cinetică, dar cu respectarea următoarelor principii:
- Principiul reacției asimetrice: la o amenințare asimetrică răspunsul trebuie să fie asimetric,
- Principiul sustenabilității: costul apărări trebuie să fie cu câteva ordine de mărime mai mic decât al atacului;
- Principiul disponibilității: ținta trebuie să poată fi angajată și anihilată oriunde și oricând, indiferent de condițiile meteorologice sau locația de desfășurare.
- Principiul umanitarismului: reducerea la minim sau chiar preîntâmpinarea daunelor ori victimelor colaterale;
- Principiul rezilienței tactic-operaționale: capacitatea de a îndeplini misiunile prin rezistență în medii contestate fără a depinde de sisteme care pot fi ușor anihilate ori contracarate, asigurând totodată și protecția echipajului;
- Principiul modularității: capacitatea de a îndeplini mai multe tipuri de misiuni cu senzorii și armamentul existent la bord sau doar cu înlocuirea rapidă a tipului de armament;
- Principiul operării în rețea: capacitatea de a primi și a furniza date în rețea, de a interpreta și filtra datele în timp real și de a acționa coordonat cu alte elemente de dispozitiv;
- Principiul autonomiei operaționale: capacitatea de a opera autonom sau semi-autonom, cu suport AI, pentru a reduce povara asupra echipajului, crește eficiența și reacția rapidă la amenințări, inclusiv în medii contestate fără sprijin logistic direct
- Principiul mentenanței simplificate și cost-eficiente: design-ul trebuie să permită mentenanță rapidă, cu piese ușor de înlocuit, pentru a maximiza timpul de zbor și a reduce costurile de operare pe termen lung;
- Principiul interoperabilității: să permită integrare ușoară cu sisteme și proceduri NATO și UE sau ale partenerilor internaționali, inclusiv comunicații, transport, avionică și sisteme de armament standardizate;
- Principiul scalabilității: arhitectura să fie proiectată modular și scalabilă, permițând dezvoltarea unor variante pentru antrenament sau alte tipuri de misiuni ori tranșe îmbunătățite tehnologic.
Având în vere principiile mai sus enunțate, singura opțiune este de a folosi o platformă aeriană cu cost de operare redus, echipată cu senzori de detecție și urmărire a țintelor de înaltă performanță și înarmată astfel încât să se limiteze daunele colaterale și costurile excesive.
Este cunoscut faptul că la ora actuală, costul de operare al unui avion turbopropulsor este de doar 10 – 15% din cele ale avioanelor turbojet.
Pe piața internațională există câteva platforme turbopropulsor de atac ușor precum EMB-314 / A-29 Super Tucano, AT-6 Wolverine sau TAI Hürkuş C provenite din avioane de antrenament precum și avioane de antrenament care teoretic ar putea fi convertite în avioane de luptă precum Pilatus PC-21 sau PZL-130 Orlik. Toate aceste aeronave sunt monomotor și datorită particularităților constructive nu pot dispune de un radar performant, autotun central ori transporta suficient armament.
Deoarece configurația monomotor blochează amplasarea unui autotun central, avioanele COIN sunt forțate să folosească monturi laterale sau poduri externe, ceea ce creează deficiențe critice:
- inacuratețe balistică: Tunurile sau mitralierele instalate lateral nu sunt aliniate cu axa de zbor a aeronavei. Acest lucru le face imprecise, în special în misiunile dinamice C-UAS (Contra-Drone), unde ținta este mică, rapidă și trebuie angajată cu precizie chirurgicală. Corecțiile balistice necesare pentru o angajare laterală complică excesiv munca pilotului.
- compromis aerodinamic și RCS: Utilizarea podurilor externe de tun crește rezistența la înaintare (drag), afectând anduranța și viteza, și, cel mai grav, compromite complet orice efort de a avea o semnătură radar redusă (RCS)
Avioanele COIN existente nu pot fi considerate cu adevărat platforme multirol low-cost în conflictele moderne din cauza lipsei capacităților de rețea și fuziune de date:
- lipsa senzorilor de înaltă fidelitate: Nu dispun de radare AESA, IRST (Infra-Red Search and Track) sau sisteme de EW (Război Electronic) avansate. Fără acești senzori, ele nu pot detecta eficient amenințări Low-RCS sau drone mici și nu au conștientizarea situațională necesară.
- eșecul comunicațiilor de tip rețea: Lipsa integrării native a sistemelor de comunicații de tip Link 16 le împiedică să funcționeze ca noduri de rețea (Networked Nodes). În mediul NATO, o platformă care nu poate partaja în timp real date tactice (poziția țintelor, date radar) cu F-16 sau sisteme de la sol este ineficientă.
- limitarea tipologiei de armament: Deși pot transporta armament, nu pot purta simultan o varietate mare de tipuri de armament (A/A, A/G, ASuW) și nu au sisteme de ghidare de înaltă fidelitate (precum Star SAFIRE 380X-HLD[4]) necesare pentru a exploata munițiile Low-Cost, ghidate laser (LGRs) care sunt soluția economică a războiului C-UAS.
Aceste deficiențe demonstrează că simpla achiziție a unui avion turbopropulsor ieftin (care are doar 10-15% din costul de operare al unui jet) nu rezolvă problema strategică. Este nevoie de o platformă care să combine eficiența costului cu tehnologia de supraviețuire și precizie de generație 4,5 sau chiar 5.
Această lipsă a unei platforme dedicate multirol pe piața globală deschide o oportunitate strategică pentru România, mai ales în contextul programului SAFE.
Astfel, România, alături de un stat aliat și partener european poate dezvolta și produce o platformă turbopropulsor modernă destinată în principal rolului C-UAS[5], dar și CAS[6], AR[7], MPA[8] și COIN[9] în medii A2/AD[10].
Pornind de la cele 11 principii enunțate anterior se creează baza doctrinară dezvoltării platformei propuse, ca răspuns la realitatea conflictelor moderne.
- PROPUNERI TEHNICO-OPERAȚIONALe
Spre deosebire de avioanele de atac ușor existente, a căror structură este preponderent din aliaje de aluminiu, platforma propusă va utiliza pe scară largă, peste 80%, Compozite din Fibră de Carbon (CFRP)[11] multistrat și fibră de aramidă[12] sau kevlar[13]. La aceste materiale, propun adăugarea unui vopsele speciale ceramice cu adaos de ferită. Utilizarea unor astfel de materiale este esențială pentru a asigura supraviețuirea în medii puternic contestate (A2/AD).
Utilizarea compozitelor oferă beneficii fizice și de performanță pe care structurile metalice nu le pot egala:
- Raport rezistență-greutate superior: compozitul din fibră de carbon (CFRP) este de 5 ori mai ușor decât oțelul și de două ori mai dur decât aluminiul. Astfel, greutatea redusă a structurii permite aeronavei să transporte mai mult combustibil și armament.
- Rigiditate superioară: CFRP oferă o rigiditate specifică (raportul rigiditate/greutate) net superioară oricărui metal convențional, inclusiv oțelului sau titanului. O structură mai rigidă înseamnă că aripile și suprafețele de control ale aeronavei se deformează mult mai puțin în timpul manevrelor la viteze mari. Acest lucru menține precizia aerodinamică și face avionul mai stabil și mai ușor de controlat (crucial pentru angajările de precizie C-UAS). Rigiditatea crescută a structurii centrale este vitală pentru a menține alinierea optică a senzorilor și a armamentului, sporind precizia generală.
- Rezistența la oboseală (fatigue): materiale compozite nu oxidează și sunt mult mai rezistente decât metalul. Durata de viață a structurii este mai mare, reducându-se astfel, pe termen mediu și lung, costurile de întreținere.
- Toleranță la daune de luptă: structurile din CFRP și aramidă/kevlar pot absorbi șocul și pot rezista mai bine la impactul cu proiectile de calibru mic și șrapnel, provenind fisurile care s-ar extinde rapid în metal. Structurile de aramidă/kevlar sunt recunoscute și intens folosite pentru protecție balistică și pot fi folosite pentru protejarea suplimentară a cockpitului și a zonelor sensibile ori critice ale platformei.
- Capacitatea de fațetare: compozite pot fi prelucrate in forme complexe, cu ajutorul matrițelor, care permit obținerea suprafețelor plate ori fractale, a unghiurilor precise necesare pentru un design cu semnătura radar redusă (Low-RCS).
- Reflexia redusă a undelor radar: spre deosebire de metale, care acționează ca niște oglinzi perfecte pentru undele radar, materialele compozite (CFRP) au proprietăți electrice care reduc semnificativ reflectarea energiei radar. Mai mult, în cazul aramidei sau a fibrei de sticlă, acestea au proprietăți semitransparente pentru undele radar, fiind folosite cu precădere în botul avioanelor, acolo unde sunt instalate radarele.
- Izolarea termică: compozitele au o conductivitate termică mult mai scăzută decât metalele. Aluminiul și oțelul sunt bune la a conduce și dispersa căldura, făcând suprafața lor mai fierbinte. CFRP, dimpotrivă, izolează eficient. Izolarea termică înseamnă că structura externă absoarbe mai puțină căldură de la soare și de la motoare. Aceasta reduce drastic semnătura în infraroșu (IR) a aeronavei. O semnătură IR redusă face ca aeronava să fie mult mai dificil de detectat și de urmărit de către rachetele ghidate prin infraroșu (heat-seeking missiles), care caută tocmai sursele fierbinți.
Vopseaua specială ceramică cu adaos de ferită are atât rol de izolare termică suplimentară cat și protejarea stricturii de materiale compozite de temperaturi ridicate.
Particulele ceramice din componența vopselei acționează ca un scut termic care nu doar menține izolarea inerentă a structurii din compozit (CFRP), dar oferă și o protecție termică suplimentară împotriva căldurii generate de motoare sau de factori externi (de exemplu, fricțiunea aerului la viteze mari, chiar dacă platforma nu atinge viteze supersonice). Datorită proprietăților sale, vopseaua respinge o parte din căldură, prevenind-o să ajungă la rășina matrice a CFRP-ului. Aceasta este vitală, deoarece compozitele termorezistente își pierd rezistența structurală la temperaturi relativ joase ( aproximativ 150-300°C).
Deși armele laser de mare putere (HELW) sunt încă în fază de dezvoltare sau sunt limitate la platforme mari, ele reprezintă o amenințare emergentă și majoră. Acesta distrug țintele prin aplicarea unei energii termice concentrate. Particulele ceramice din vopsea ajută la reflectarea unei părți din energia laser incidentă și la disiparea rapidă a căldurii care reușește să pătrundă. Acest lucru cumpără timp prețios și reduce șansele ca energia termică să ajungă la rășina matrice a compozitului și să-i distrugă integritatea structurală. Astfel, vopseaua, combinată cu proprietățile termice inferioare (izolatoare) ale CFRP-ului în sine, formează o primă linie de apărare pasivă împotriva oricărui atac energetic.
Particulele de ferită, datorită proprietăților lor magnetice absorb undele radar și contribuie la reducerea semnăturii radar a aeronavei.
Pentru o reducere a vizibilității optice, se recomandă ca vopseaua să fie mată iar schema de culori folosită să fie similară cu cea a altor aeronave de luptă NATO, și anume: Medium Gray (FS 36270), Light Ghost Gray (FS 36375) și Dark Ghost Gray (FS 36320). Tiparul recomandat pentru camuflajul vizual este de tip „mozaic” cu contururi rotunjite.
Pentru a completa profilul Low-RCS al aeronavei se recomandă ca fuzelajul să aibă o secțiune tip diamant, să fie prevăzut cu unghiuri care să reflecte undele radar in direcții care să evite sursa acestora iar în zonele expuse vizibilității radar, precum ariile de contact între aripi și fuzelaj, să fie prevăzute cu suprafețe fractale similare unui cofraj de ouă, cu o diferență de nivel de aproximativ 5mm.
Pentru fuzelaj, propun o lungime de aproximativ 15m.
Trebuie precizat că prelucrarea materialelor compozite presupune investiții inițiale în imprimante 3D de mare suprafață pentru realizarea matrițelor dar și în autoclave pentru prelucrarea termică a fibrei de carbon. O astfel de investiție inițială poate fi considerată costisitoare, dar ea pune bazele unei linii de producție de structuri aeronautice de înaltă tehnologie, care se poate folosi și pentru alte proiecte precum drone MALE și HALE de concepție și producție românească, aeronave de generație următoare militare și civile sau chiar capacități de participare industrială la programe comune de dezvoltare a unei aeronave de generația a VI-a sau chiar a VII-a și participarea la dezvoltarea sistemelor hipersonice.
Astfel, beneficiile industriale pe termen mediu și lung sunt uriașe și ar duce țara noastră pe o poziție înaltă în tehnologia aeronautică și ar genera crearea de locuri de muncă cu calificare medie și înaltă în domeniul structurilor aeronautice.
Mai mult, se poate dezvolta și industria autohtonă de producere a unor materii prime și produse compozite și a acoperirilor ceramice. Asta ar duce automat la parteneriate cu producători auto de înaltă performanță cum sunt echipele din motorsport ori producătorii de supercar-uri, cu industria navală dar și alte componente ale industriei de apărare care necesită structuri ușoare cu rezistență balistică mare.
Revenind la platforma aeriană propusă, pentru a elibera botul acesteia și a face loc suitei de senzori avansați dar și unui autotun ori mitraliere centrale este de preferat că această să fie bimotor. O astfel de soluție are avantaje atât în puterea cumulată a aeronavei, anduranței, capacității mai mari de transport combustibil și armament, posibilitatea de a alimenta electric mai multe componente electronice, creșterea manevrabilității la viteze mici, dar se obține și o reziliență crescută în scenarii de luptă în care unul dintre motoare este afectat ori lovit.
Alegerea motorizării reprezintă decizia inginerească fundamentală care aliniază platforma cu principiile sale doctrinare. Într-un mediu operațional definit de amenințări asimetrice (drone Low-RCS) și de necesitatea unei riposte imediate și sustenabile, nu a fost suficient să se opteze pentru un motor eficient. A fost necesară o soluție care să combine fiabilitatea legendară cu o putere brută necesară supraviețuirii și manevrabilității în regim de luptă.
Motorul pe care îl propun, Pratt & Whitney Canada PT6A-67F[14], utilizat în configurație bimotor, nu este doar un simplu propulsor; el este pilonul rezilienței tactic-operaționale a aeronavei, eliminând compromisurile inerente platformelor monomotor.
Justificarea pentru adoptarea exclusivă a motorului PT6A-67F în detrimentul altor motoare turbopropulsoare — fie ele mai noi (seria PT6E) sau europene (Safran/Rolls-Royce) — se bazează pe trei piloni inatacabili:
- Puterea brută Vs. eficiența electronică. Pe piață, motorul PT6E-67XP reprezintă vârful de gamă al eficienței, fiind controlat electronic (EPECS) pentru un consum optim. Totuși, platforma propusă nu este un avion de transport, ci o platformă de luptă.
| Parametru de performanță (pe motor) | PT6A-67F | PT6E-67XP | Avantaj tactic |
| Putere maximă la decolare | 1268kW (1700CP) | 895kW (1200CP) | Diferență de putere de 41%, vitală pentru rate de urcare rapide și manevre evazive. |
| Cuplul maxim | 7121Nm | 5085Nm | Diferență de 40% care permite un control sporit la viteze mici (Low VS) și manevrabilitate sub sarcină grea |
| TBO (Intervalul de timp între revizii) | 4000 ore | 5000 ore | Deși mai mic, intervalul este unul uzual in domeniul aeronautic iar diferența de putere necesară supraviețuirii aeronavei merită acest compromis. |
| ITT maxim continuu | 870°C | 840°C | Proiectat să susțină puterea mare la temperaturi superioare în regim continuu |
Sacrificarea a 1.000 de ore de TBO și acceptarea unei temperaturi interne mai mari se traduce direct într-o creștere a puterii de peste 40%. Acest calcul simplu plasează PT6A-67F în poziția de lider de necontestat pentru rolul de atac.
- Imunitate la războiul electronic (EW). Alegerea unui motor cu control primar hidromecanic (PT6A-67F) elimină dependența de software-ul de control al motorului, care necesită certificare la cel mai înalt nivel de siguranță (DO-178C, Level A). Acest lucru simplifică integrarea prin accelerarea procesului de certificare al aeronavei militare și crește reziliența întrucât motorul este imun la bruiajul electronic (EW), armele cu microunde dirijate (HEM) sau la impulsul electromagnetic (EMP), un factor critic în mediul A2/AD al Flancului Estic.
- Raportul putere-dimensiuni-masă. Cu o masă uscată de doar 259,3kg și un diametru compact de 466,1mm, motorul oferă un raport putere/masă de aproximativ 4,89 kW/kg. Această eficiență structurală asigură o reducere totală a masei și permite nacele mai subțiri, esențiale pentru profilul Low-RCS.
Puterea brută a motorului PT6A-67F dictează necesitatea unei soluții propulsive la fel de avansate. Cu un cuplu masiv de 7121Nm pe fiecare motor, o elice standard (cu 4 sau 5 pale) ar fi ineficientă și ar genera un zgomot inacceptabil.
Astfel, recomandarea este alegerea unei elice cu 8 pale tip „scimitar” din materiale compozite, cu pas și geometrie variabilă cu un diametru de 2,8 – 3m și capacitate de înclinare (feathering) și inversare. Acesta este alegerea optimă din următoarele considerente:
- Absorbția eficientă a cuplului: distribuie cei 7121Nm pe o suprafață mare, maximizând tracțiunea la turații moderate, prevenind pierderile energetice.
- Semnătură acustică redusă: folosirea mai multor pale și menținerea unei viteze periferice (tip speed) reduse a vârfului de pală minimizează zgomotul. Aceasta este o componentă cheie a principiului Low-RCS, permițând aeronavei să execute misiuni de interceptare C-UAS cu o probabilitate redusă de a fi detectată acustic de la sol.
O elice 8 pale „scimitar”, diametru 2,8–3,0 m, derivată conceptual din cea a Airbus A400M[15], ar aduce la scară medie aproape toate avantajele aerodinamice și acustice ale platformei strategice, dar cu un raport tracțiune/greutate excepțional.
Modelul de referință este Hélice Ratier-Figeac FH386/FH385[16] cu următoarele caracteristici:
- Diametru: 5,33 m
- 8 pale compozite cu vârf scimitar, pas variabil complet, feather și reverse.
- RPM maxim: ≈ 850 rpm; tip-speed ≈ Mach 0,72–0,75 (la 5,33 m).
- Configurație „pusher-puller” (contra-rotație pe aripă) pentru control moment total și reducere zgomot lateral.
- Palele din carbon-aramidă cu miez din spumă structurală și leading-edge Ni-Co.
- Hub central complet electric-hidraulic, cu damping integrat.
Presupunând aceeași familie de profil aerodinamic, scalăm parametrii pentru platforma propusă, astfel:
| Parametru | Model de referință | Model propus | Observații |
| Diametru | 5,33 m | 3 m | ~56% scară liniară |
| Număr maxim rotații pe minut (RPM) | 850 | 1400 | Presupune o creștere infimă la nivelul vârfurilor palelor la MACH 0,78 |
| Viteza la vârfurile palelor (tip speed) | MACH 0,75 | MACH 0,78 | Se menține același regim sonic |
| Număr pale | 8 | 8 | Sarcina pe pală redusă cu 40% |
| Materialele constructive | Carbon-aramidă, spumă structurală | Carbon-aramidă | Similare, dar se renunță la spuma structură pentru a scădea masa. |
| Moment | 8000kg•m | ~2000kg•m | Potrivit pentru motorul PT6A-67F (1700CP) |
| Masă HUB | 220 kg | ~80 – 90kg | La scară cubică = 0,56³ |
Astfel, o versiune redusă a elicei care echipează A400M ar genera aproximativ 1200 – 1300 kgf tracțiune per motor în regim static, exact necesarul pentru decolare scurtă la un MTOW[17] estimat de 7,5 – 8t.
Geometria aleasă pentru elice prezintă următoarele avantaje directe:
- Randament propulsiv ridicat (peste 0,83) datorită raportului diametru/RPM și distribuției scimitar.
- Amprentă acustică redusă întrucât forma vârfului „scimitar” şi synchrophasing-ul reduc varful nivelului de presiune sonoră cu aproximativ 6–8 dB comparativ cu o elice clasică.
- Eficiență mare la altitudine medie (3–6 000 m) deoarece profilul elicei care echipează A400M e optimizat pentru Mach 0,6, ideal pentru zbor lent (loiter) de lungă durată.
- Capabilități STOL[18] datorită tracțiunii puternice la pas mic, combinate cu inversarea tracțiunii (pitch reversing) pentru frânare la sol.
- Semnătură IR redusă pentru că fluxul de aer rece diluează jetul de eșapament al motorului PT6A-67F.
Reducerea la scară a elicei care echipează A400M implică, în mod obligatoriu, operarea anumitor adaptări:
- Reproiectarea hub-ului prin adoptarea unui sistem simplificat electro-hidraulic (nu complet electric ca la A400M).
- Pale compozite monobloc, fără miez de spumă, pentru reducerea costurilor și greutății.
- Stabilirea unui regim de guvernanță RPM uzuală de 1350–1400 rpm nominal, cu o limită maximă 1500 rpm (viteza la vârfurile palelor de cel mult MACH 0.85).
- Eliminarea capacității de contra-rotație pentru a reduce altfel costul de producție la jumătate.
- Degivraj cu un sistem electric ușor, 28 V DC, ≤ 3 A/pală.
- Sync-control cu governor electronic de tip synchrophase (noise & vibration control).
- Capacitate feather și reverse cu mecanism electro-mecanic cu backup manual, timp feather de cel mult 8 s.
Motorizarea bimotor PT6A-67F nu doar că oferă putere, ci dictează arhitectura aerodinamică a întregii platforme, transformând aeronava dintr-un avion de anduranță într-un multirol de atac rapid și manevrabil.
Lungimea compactă a motorului (1913,8mm) și amplasarea acestuia pe aripă eliberează complet botul fuzelajului. Această libertate structurală este esențială pentru:
- Radar și senzori avansați, permițând instalarea unui radar AESA (Active Electronically Scanned Array) și a unei suite complete de senzori EO/IR (Electro-Optic/Infra-Red) de înaltă performanță, care ar fi imposibilă pe un monomotor.
- Autotun sau mitralieră centrală: Eliberează spațiu pentru instalarea unui autotun/mitraliere centrale de calibru mare. Această poziționare pe axa centrală asigură o precizie balistică superioară și elimină vibrațiile și imprecizia generate de tragerea de pe aripă, un avantaj critic în misiunile de intercepție rapidă a dronelor.
Cu o anvergură de circa 15,5m, o coardă variabilă de 2m la 2,5m, aripa are o suprafață estimată de circa 34m2. Această proporție, combinată cu puterea totală de 3400CP, rezultă într-o:
- încărcare ridicată a aripii care plasează aeronava în intervalul optim de 250 – 300 kg/m2, care nu favorizează doar anduranța (Low VS), ci și manevrabilitatea la factori G ridicați și o viteză maximă superioară, crucială pentru regimul de luptă.
- piloni „grevi”: Structura aripii este masiv ranforsată pentru a susține nacela motorului PT6A-67F. Pilonii de armament plasați adiacent acestei zone ranforsate devin automat piloni „grevi”, capabili să transporte o masă mai mare de armament pe un număr mai mic de puncte, reducând drag-ul general și simplificând logistica armamentului.
Aripa, de formă trapezoidală cu săgeată redusă, utilizează profilul laminar NACA 63A415[19], ales pentru combinația optimă între portanță ridicată și rezistență redusă la regimuri subsonice. Geometria oferă un flux de curgere curat și stabil la unghiuri moderate de atac, sporind autonomia și eficiența energetică, în timp ce muchiile oblice contribuie la diminuarea semnăturii radar (Low-RCS) și la un comportament previzibil în manevrele de joasă viteză, specifice misiunilor CAS și C-UAS.
De asemenea, aripile vor fi amplasate în poziție medie-înaltă față de fuzelaj (shoulder wings) și inclinate în unghi diedru de 2°. Aceste caracteristici comportă următoarele avantaje:
- Protecția propulsiei și operațiile de câmp. Principalul avantaj, dictat de motorizarea PT6A-67F și elicea sa cu 8 pale de aproximativ 3m, este garda la sol (ground clearance). Configurația shoulder wing plasează nacela motorului și elicea la mare distanță față de sol. Acest lucru este vital pentru o aeronavă militară concepută să opereze de pe aerodromuri înaintate, improvizate sau avariate. Prin ridicarea propulsoarelor, se reduce drastic riscul de absorbție a obiectelor străine (Foreign Object Damage – FOD), precum pietre, moloz, nisip, în motor, asigurând o fiabilitate superioară a celor două unități PT6A-67F în condiții de câmp. În plus, o gardă la sol optimă permite utilizarea trenului de aterizare mai scurt, simplificând designul și reducând masa, în timp ce eliberează spațiu sub aripă.
- Spațiu extins pentru armament și senzori. Prin ridicarea aripii deasupra centrului de greutate, se obține o marjă suplimentară de spațiu sub aripă păstrând în același timp o distanță optimă față de sol chiar și atunci când pilonii sunt încărcați cu armament voluminos
- Stabilitatea și manevrabilitatea în zbor lent. Configurația shoulder wing contribuie la stabilitatea inerentă a aeronavei prin efectul de chilă (keel effect). Plasarea masei aripii și a motoarelor deasupra centrului de greutate al fuselajului oferă o stabilitate superioară pe axa de ruliu. Aceasta este un avantaj notabil pentru o aeronavă destinată să execute misiuni de loiter (patrulare lentă) și intercepție C-UAS la viteze mici (aproape de VS). Stabilitatea sporită face ca zborul să fie mai lin și mai puțin obositor pentru pilot, optimizând precizia sistemelor de țintire în momentele critice ale angajării. De asemenea, configurația permite un control eficient al fluxului de aer peste stabilizatorul orizontal, amplificând performanța suprafețelor de control, în special în regimul de viteze reduse.
- Optimizarea Aerodinamică și a Semnăturii Radar (Low-RCS). Deși nu este un factor primar, aripa de nivel superior joacă un rol subtil în menținerea profilului Low-RCS al platformei. Prin montarea aripii în partea de sus, se menține un fuselaj inferior „curat”, cu o secțiune transversală (tip diamant) neîntreruptă de structura aripii. Acest lucru este esențial pentru fațetarea Low-RCS a părții inferioare a aeronavei. Deși o aripă joasă ar fi putut oferi o oarecare protecție radar din emisfera superioară, pentru o platformă turbopropulsoare, prioritatea este reducerea RCS-ului frontal și inferior. Aripa shoulder wing permite o poziționare optimă a antenelor și a senzorilor fără a compromite integritatea structurală a fuzelajului.
- Beneficiu Aerodinamic. Valoarea pozitivă mică a unghiului de inclinare al aripilor crește semnificativ stabilitatea laterală, în ruliu, a aeronavei. Când avionul este scos din zbor drept (de exemplu, o rafală de vânt îl înclină), forțele aerodinamice tind să-l readucă rapid în poziția orizontală.
- Relevanță operațională. Pentru misiunile de patrulare de lungă durată (loiter) și zbor la altitudine medie, stabilitatea crescută reduce oboseala pilotului și simplifică sarcina sistemului Fly-by-Wire (FBW).
În concluzie, aripa de nivel superior și înclinarea acesteia nu este o opțiune, ci o cerință inginerească impusă de puterea și cuplul masiv al celor două motoare PT6A-67F, maximizând siguranța operațională (FOD protection), capacitatea de armament și stabilitatea necesară executării misiunilor.
Designul ampenajului este ultima piesă a puzzle-ului aerodinamic, proiectat să gestioneze cuplul total masiv și să asigure stabilitatea necesară zborului lent.
Ampenajul orizontal al aeronavei este de tip trapezoidal compus, cu dublă săgeată pe muchia anterioară și o contrasăgeată redusă pe muchia posterioară. Fiecare semiaripă are o lungime totală de 3,5 metri, rezultând o anvergură totală de 7,0 metri, iar suprafața portantă totală este de aproximativ 8,0 m².
La racordul cu fuzelajul (cu o lățime de 1,0 m), muchia anterioară prezintă o săgeată pronunțată de aproximativ 60°, menită să devieze fluxul de aer provenit din zona posterioară a aripii principale și să prevină separația curgerii. Aceasta este urmată de o secțiune mediană cu o săgeată moderată, de circa 30°, care reprezintă zona principală de portanță.
În apropierea vârfului, conturul intră într-o contrasăgeată de aproximativ −10°, urmată de o porțiune neutră (0°) pe ultimii 0,25 metri, pentru stabilitate structurală și compatibilitate cu profundorul.
Corda la rădăcină este de aproximativ 1,5 metri, iar corda la vârf se reduce la 0,7–0,8 metri, ceea ce conferă un raport de aspect de circa 6:1.
Stabilizatorul este realizat integral din materiale compozite hibride (CFRP și aramidă) cu miez structural de tip honeycomb (fagure), oferind o combinație optimă de rigiditate, amortizare și greutate redusă.
Profundorul este convențional, montat pe întreaga lungime a bordului de fugă, acționat electric de două actuatoare redundante cu funcție de trim automat. Articulațiile sunt etanșate prin gap seals pentru reducerea rezistenței parazite și a semnăturii radar.
Din punct de vedere aerodinamic, această configurație asigură o tranziție fluidă a fluxului de pe fuselaj, menținând stabilitatea longitudinală în toate regimurile de zbor. Segmentul cu săgeată mare la rădăcină îmbunătățește controlul în tangaj la viteze mici, iar contrasăgeata finală atenuează efectele de vârtej la extremități.
Rezultatul este un comportament predictibil și stabil, cu o autoritate excelentă de control în misiuni de tip Close Air Support (CAS), Counter-UAS și border patrol, unde finețea manevrei și reziliența la turbulențe joase sunt critice.
Ampenajul vertical este format din două derivate laterale ușor înclinate spre exterior, la un unghi de 20° față de verticală, formând o configurație twin-fin canted. Această soluție oferă un compromis ideal între stabilitate direcțională și reducerea semnăturii radar.
Fiecare derivă are o înălțime totală de aproximativ 2,5 metri și o bază la rădăcină de 1,2 metri, cu o suprafață de aproximativ 1,2–1,3 m². În total, suprafața combinată a celor două derivate este de 2,4–2,6 m², rezultând o eficiență direcțională superioară la viteze mici și un control excelent în regimuri asimetrice (motor-out).
Structura este realizată din compozit de carbon ranforsat local cu titan în zonele de prindere. Fiecare derivă include o suprafață mobilă (rudder) echipată cu actuator electric independent, având deflecție maximă de ±25°.
Muchiile de atac sunt acoperite cu vopsea ceramică ferită, care oferă atât protecție electromagnetică (Low-RCS), cât și rezistență la radiație termică intensă — inclusiv la acțiunea sistemelor cu laser de mare energie (HEL).
Aerodinamic, dispunerea derivatelor în unghi canted îmbunătățește stabilitatea la unghiuri mari de atac, contribuie la reducerea reflexiilor radar frontale și asigură o direcționalitate naturală chiar și la pierderea portanței parțiale. Configurația permite, de asemenea, montarea ampenajului orizontal între derivate, protejându-l de fluxul turbulent al elicei și crescând eficiența profundorului.
Ampenajul posterior al aeronavei trebuie conceput cu o filosofie Low-Observable Subsonic, orientată către stabilitate, precizie și discreție.
Prin combinația dintre stabilizatorul orizontal trapezoidal compus și derivatele twin-fin canted, se obține un echilibru între manvrabilitate la viteze mici și amprentă radar redusă.
Geometria fractală a suprafețelor și muchiile oblice contribuie la dispersia undelor radar, în timp ce profilul de grosime redusă minimizează reflexiile directe în banda X.
În conformitate cu cerinţa de a combina eficienţa laminară a aripii principale cu o structură de ampenaj robustă şi uşor de întreţinut, propun adoptarea profilului aerodinamic NACA 63-012 pentru stabilizatorul orizontal şi NACA 0014 pentru derivaţi. 63-012 oferă un compromis favorabil între rezistenţă aerodinamică mică la loiter şi comportament liniar la unghiuri moderate de atac, în timp ce 0014 conferă derivaţiilor o rigiditate torsională şi un volum intern necesar pentru actuatoare şi întărituri.
Din punct de vedere tactic, acest design permite avionului să:
- efectueze interceptări de drone la altitudini joase fără penalizări de stabilitate;
- mențină controlul la viteze reduse în misiuni CAS și loiter îndelungat;
- reducă semnătura IR și radar în timpul patrulelor de coastă sau de frontieră;
- suporte încărcări externe diverse (piloane ventrale și laterale) fără instabilități longitudinale semnificative.
În ansamblu, ampenajul combină eficiența aerodinamică, rezistența structurală și reziliența electromagnetică, oferind aeronavei o platformă echilibrată între cost, performanță și supraviețuire într-un mediu de luptă modern.
Cupola cabinei (canopy) aeronavei este concepută după un principiu de bulă cu șase panouri (six-panel bubble design), îmbinând vizibilitatea panoramică specifică aparatelor de sprijin apropiat cu cerințele moderne de protecție, discreție radar și reziliență operațională.
Forma compactă, cu linii frânte și suprafețe oblice, contribuie la reducerea semnăturii radar, iar dimensiunile generoase oferă un câmp vizual excelent pentru echipaj în toate direcțiile, inclusiv în zona inferioară — esențială în misiunile CAS și C-UAS.
Cupola trebuie realizată dintr-un laminat multistrat cu rezistență balistică și proprietăți optice superioare, proiectat să combine claritatea vizuală, protecția echipajului și funcțiile de ecranare electromagnetică.
Structura este lipită integral de rama cabinei printr-un sistem de prindere etanș, fără șuruburi aparente, pentru a menține profilul aerodinamic și caracterul Low-RCS al aeronavei. Deschiderea se face lateral, printr-un mecanism articulat dublu, iar în caz de urgență cupola poate fi îndepărtată instantaneu printr-un sistem de jettison compatibil cu scaune ejectabile standard.
Structura stratificată a cupolei este următoarea:
- Strat exterior dur – acoperire ceramică transparentă, rezistentă la zgâriere și eroziune.
- Straturi din acrilat optic (PMMA) – asigură claritate vizuală și formabilitate.
- Strat intermediar din policarbonat – conferă rezistență la impact și protecție balistică.
- Folie de legătură ionomerică – menține coeziunea la perforare și reține fragmentele.
- Film conductor transparent – asigură funcția de încălzire anti-aburire și anti-îngheț, precum și ecranarea electromagnetică (EMI/EMP).
- Strat interior cu proprietăți antireflexive și de reducere a semnăturii în infraroșu.
Sistemul de încălzire este integrat direct în filmul conductor, fiind controlat automat în funcție de umiditate și temperatură, pentru a preveni aburirea și înghețul în condiții de zbor nefavorabile.
Cupola oferă protecție balistică împotriva fragmentelor ușoare și a impactului cu păsări, respectând standardele militare curente pentru aeronave cu operare la altitudini mici. Totodată, stratul conductor transparent reduce semnătura electromagnetică a cabinei, protejând echipamentele de bord împotriva impulsurilor de înaltă frecvență și a interferențelor.
Rama cupolei este realizată din aliaj de titan și fibră de carbon, vopsită cu un strat ceramic mat cu adaos feritic, compatibil cu restul fuselajului. Etanșarea se realizează prin garnituri dielectrice rezistente la variații termice și la abraziune.
Prin această soluție constructivă, aeronava combină siguranța echipajului, vizibilitatea completă și discreția electromagnetică, rezultând o cabină perfect adaptată cerințelor misiunilor moderne de supraveghere și luptă aer-aer și aer-suprafață.
Trenul de aterizare al aeronavei este de tip triciclu complet retractabil, proiectat pentru a combina stabilitatea la rulaj cu capacitatea de operare pe piste scurte, semi-pregătite sau improvizate.
Configurația trebuie concepută pentru a asigura o distribuție optimă a greutății și o rezistență structurală superioară, menținând totodată o întreținere simplificată și o greutate redusă.
Roata din față este amplasată imediat în spatele compartimentului radar și al tunului ventral, având o retragere spre spate în fuzelaj, în timp ce roțile principale sunt montate în carenele laterale integrate în zona îngroșată a fuselajului, sub rădăcina aripilor.
Această soluție oferă protecție naturală pentru mecanismele de pliere și amortizoare, reducând riscul de deteriorare la contactul cu terenuri neregulate și asigurând o amprentă stabilă în timpul manevrelor la sol.
Fiecare jambe principală este dotată cu amortizor oleo-pneumatic de cursă scurtă, calibrat pentru a absorbi șocurile provocate de aterizări pe suprafețe denivelate, iar roțile sunt echipate cu frâne cu discuri compozite, rezistente la temperaturi ridicate și uzură.
Mecanismele de retragere sunt acționate electric-hidraulic, cu blocaje mecanice redundante în pozițiile „deschis” și „retractat”, pentru a asigura fiabilitatea în toate regimurile de zbor.
Materialele recomandat a fi utilizate sunt aliaj de titan și oțel de înaltă rezistență tip 300M pentru jambe, combinate cu componente structurale din fibră de carbon și aramidă în compartimentele de prindere. Astfel se oferă un raport excelent între greutate și rigiditate. Carcasele interioare sunt protejate împotriva coroziunii și a abraziunii prin acoperiri speciale, iar sistemul de frânare include un circuit redundant cu senzori de presiune integrați.
Pentru a permite operarea în condiții austere, trenul de aterizare trebuie supradimensionat față de necesarul minim structural, oferind o marjă de siguranță de peste 25% la solicitările statice și dinamice față de normativele pentru piste convenționale. În plus, roțile sunt dimensionate pentru rulaj pe suprafețe neamenajate (iarbă, pământ compactat sau pietriș fin) cu presiune reglabilă în anvelope în funcție de tipul misiunii.
[1] https://m.defenseromania.ro/cum-vaneaza-ucraina-dronele-shahed-cu-avioane-de-scoala-si-pusti-de-asalt-video_636564.html
[2] https://en.m.wikipedia.org/wiki/2025_Russian_drone_incursion_into_Poland
[3] https://www.mapn.ro/cpresa/18970_evaluarea-incidentului-produs-de-patrunderea-unei-drone-ruse%C8%99ti%C2%A0in-spa%C8%9Biul-aerian-na%C8%9Bional
[4] https://defense.flir.com/defense-products/star-safire-380x-hld/
[5] Counter Unmaned Aerial Systems – antidronă;
[6] Close Air Support – Suport aerian apropiat, atac la sol;
[7] Armed Reconnaissance – Căutare și atac ținte de oportunitate și culegere de informații;
[8] Maritime Patrol Aircraft – Aeronavă de patrulare maritimă cu capacitate de angajare a țintelor de suprafață;
[9] Counter-insurgency – atacarea forțelor cu capacitate limitată de reacție antiaeriană.
[10] Anti-Access / Area Denial – ansamblu de acțiuni militare derulate pentru a împiedica forțele inamice să intre (Anti-Access) sau să opereze liber (Area Denial) într-o anumită zonă geografică, folosind o combinație de sisteme de detectare și armament.
[11] https://skybrary.aero/articles/carbon-fibre-reinforced-plastics-cfrp; https://en.wikipedia.org/wiki/Carbon-fiber_reinforced_polymer
[12] https://en.wikipedia.org/wiki/Aramid
[13] https://ro.wikipedia.org/wiki/Kevlar
[14] https://www.easa.europa.eu/en/downloads/7787/en
[15] https://www.airbus.com/en/products-services/defence/military-aircraft/a400m
[16] https://www.easa.europa.eu/en/downloads/7885/en
[17] Maximum Takeoff Weight – Masa maximă admisă la decolare;
[18] Sport Takeoff and Landing – Decolare și aterizare pe distanțe scurte;
[19] http://airfoiltools.com/airfoil/details?airfoil=n63415-il
Si daca s-ar putea instala si un sistem de pilot automat, integrat cu IA redundanta, cred ca ar fi o noua varianta .
Este deja prevăzut în părțile următoare ale articolului
Pe partea industriala Romania ar urma sa fie lider de proiect? Mai sunt parteneri europeni/NATO interesati? Fabrica de avioane de la Craiova ar urma sa construiasca prototip/certificarea/antrenare?
Aceste aspecte sunt tratate în părțile următoare ale articolului.
Cum revine razboiul pe scara larga de lunga durata conventional ,asa revine si bombardierul strategic conventional de actualitate ,ca 3 lulele 3 surcele de rachete si drone cu raza lunga nu fac nici cat o ceapa degerata in distrugerea capacitatilor industriale adverse,vrei sa numai aiba adversaru drone ,razi tot cu bombe eftine
Corect — însă Cucuveaua vizează segmentul tactic, nu strategic, fiind concepută pentru misiuni rapide și economice în zona frontului și C-UAS.
Este o irosire de resurse pt ca ai nevoie sa aperi doar anumite obiective si aia se rezolva cu tunuri terestre si vshorad nu sa alergi sa dai jos toate mustele
Comentariul dumneavoastră implică două aspecte.
1. Penetrarea spațiului aerian este de jure o violare a teritoriului național și implică în mod automat o reacție, care reprezintă manifestarea suveranității naționale și proiecția forței.
2. Economia atacului și a apărării. Costul unui MANPADS sau al unui VSHORAD pleacă de la 130.000 USD pe când costul unei drone tip Shahed/Geran cu greu ajunge la 50.000 USD.
În concluzie, apărarea trebuie să fie una avansată, nu doar punctuală iar costurile acesteia să fie cu câteva ordine de mărime mai mici decât ale atacului.
La costul apararii tb factorizat si costul obiectivului de protejat. Daca ai un obiectiv ce costa 1 mldE (sa zicem o rafinarie sau un radar/lansator scump), esti f dispus sa dai cu o boaba de 100-200k EUR contra la o motoreta Shahed de max 50k EUR, daca n-ai altele .
Redundanta este solutia buna, minim 2 alternative operate in suita cu criterii de cost, sansa de succes samd.
Se pare ca nu intelegi economia diplomatiei ,dau drona aia jos ,dupa urmeaza un avion dupa bombardarea unui obiectiv militar apropiat daca primul semnal nu e inteles,unii de aici vor aparat si ultimul cotet ,ceea ce intr-un razboi nu se poate si sa dezvolti capabilitati de asa ceva impiedica achizitii care chiar conteaza in economia unui razboi de durata si perpetuarea unui astfel de mesaj dovedeste ca exista ca obiectiv pt o putere straina asa ceva
Exista o schita tehnica pt acest proiect? Is curios cum ar arata….
Încă nu există.
Vorbe multe ca sa para ca cineva chiar gandeste. Nu e nevoie de avion nou ci doar de modificari, iese mai ieftin si mai rapid, parca asta era ideea. Sa aiba sectiune mica, sa aiba capacitate stealth, sa…nenea asta e serios si vorbeste de un vanator de drone sau vrea un F35 european mai mic ?
PS. Sa ii zica cineva ca SAFE ala nu sunt granturi ci imprumuturi si in dulcele stil european se vor bate sa imparta cascavalul si o sa iasa ceva scump, bine, asta daca cineva, ma indoiesc sincer, chiar va lua in seama aberatiile acestui nene
De ce NU e întotdeauna suficient „să modifici ceva existent”
Pe scurt — modificările pot fi mai rapide, dar au limite tehnice și operaţionale:
– Anduranţă & cost per operare: multe platforme existente (elicoptere, jeturi de antrenament adaptate) au costuri orare mari. Turbopropulsoarele moderne oferă costuri de operare mult mai mici pe oră/misiune.
– Profilul misiunii C-UAS: interceptarea în adâncime, patrulare 24/7 şi repetiţie operaţională solicită anduranţă, capacitate loiter şi consum redus — nu toate platformele pot fi retrofitate pentru asta fără compromisuri majore.
– Integrarea senzori-armament: sisteme AESA/IRST, gimbaluri sofisticate, sisteme EW şi tun integrat necesită spaţiu, electricitate şi răcire — multe platforme existente nu au SWaP disponibil fără reproiectări structurale majore.
– Siguranţă şi structură: adăugarea de muniţie şi muniţie grea, sau montarea unui pod cu tun, modifică centre de greutate şi solicitări structurale; unele airframes nu pot suporta asta fără costuri comparabile cu un fuselaj nou.
– Suveranitate industrială: un produs dezvoltat local poate crea lanţuri de aprovizionare, locuri de muncă şi know-how — important pentru SAFE şi dezvoltarea industriei naţionale.
Concluzie: retrofit e util ca măsură imediată; platformă nouă devine justificabilă dacă vrei o soluţie optimizată, sustenabilă şi scalabilă.
Nu am mai gasit nicaieri informatia ca Romania ar fi propus in SAFE un astfel de program.
A propus Romania va asa ceva? Sau cineva sugereaza ca ar fi trebuit propus?
Este o propunere civică.
Este o propunere civică, nu o viziune a decidenților.
Ar putea arata asa:https://en.wikipedia.org/wiki/PZL_M28_Skytruck cu o mitraliera plasata in partea din spate, in zona inclinata a fuselajului sau o miniturela deasupra fuselajului la incastrarea lui cu aripa superioara.
Mulțumesc — M28 e un reper bun. Diferenţa esenţială e că IAR-201 este optimizat pentru C-UAS şi CAS la viteze mici şi în adâncime — de aceea am propus un pod ventral ranforsat: oferă câmp de tragere frontal optim, răcire şi evacuare a gazelor, reducerea impactului asupra senzorilor şi întreţinerea facilă la sol. Soluţii ca turret dorsal sau montaj posterior pot fi analizate ca opţiuni secundare, dar vin cu costuri aerodinamice şi structurale semnificative.
Nu ma pot abtine….
1. Ideea unui bimotor turbo mi se pare buna
2. In Ro s-au fabricat f multe BN2, puterea pe motor era de ca. 400 CP, pt zece pasageri, de ce sunt necesare acum cite 1200, 1400?
3. Materialul e incarcat cu amanunte inutile, de ex. constructia cupolei.. In faza asta de propunere nu vorbesti de amanunte tehnice, unele chiar amuzante..
4. regulamentul de aviatie impune ca trenul de aterizare sa fie dimensionat la limita, astfel incit la aterizare fortata sa se rupa primul, nepericlitind structura si eventual datul peste cap al avionului.
5. Astept partea doua, dar limbajul inginerului e desenul, sunt schitele…
Oare a vazut autorul cum arata un caiet de sarcini?
Mulțumesc mult pentru observațiile pertinente — sunt absolut de acord că fără un desen tehnic, proiectul rămâne la nivel conceptual. În acest moment însă, intenția studiului este una civică și strategică, de a propune o direcție coerentă de dezvoltare, nu un proiect tehnic matur.
În ceea ce privește motorizarea, puterea de 1.200–1.700 shp per motor este dictată nu de numărul de locuri, ci de cerințele de performanță (viteză, plafon, încărcătură utilă și tipul de misiuni). Spre deosebire de un avion civil ușor, o platformă militară multirol are nevoie de rezerve mari de putere pentru a opera încărcată, la temperaturi și altitudini variabile, și pentru a efectua manevre de luptă.
Descrierea detaliată a cupolei și a structurii nu a avut scop tehnic, ci ilustrativ — pentru a demonstra fezabilitatea și coerența conceptuală.
Apreciez foarte mult feedbackul, inclusiv observația despre trenul de aterizare — perfect corectă din punct de vedere normativ. În părțile următoare mă voi concentra pe organizarea industrială și pe logica economică a proiectului, fără a insista asupra detaliilor constructive.
„de cerințele de performanță (viteză, plafon, încărcătură utilă și tipul de misiuni). Spre deosebire de un avion civil ușor, o platformă militară multirol ”
exact aici e problema, militarii ar trebui sa defineasca ce trebuoe sa faca acest avion, inarmare, raza de actiune, vit min si maxima, plafon, echipaj si pe aceasta baza ar trebui specialistii adevarati sa defineasca greutati, motorizare, configuratie etc.
Nu-ncepi niciodata cu constructia cupolei (nici n-am aflat daca avionul e presurizat sau nu).
Apreciez efortul d-voastra dar sunt mult prea multe naivitati, naivitati care compromite munca d-voastra.
Mulțumesc mult pentru observațiile pertinente — sunt absolut de acord că fără un desen tehnic, proiectul rămâne la nivel conceptual. În acest moment însă, intenția studiului este una civică și strategică, de a propune o direcție coerentă de dezvoltare, nu un proiect tehnic matur.
În ceea ce privește motorizarea, puterea de 1.200–1.700 shp per motor este dictată nu de numărul de locuri, ci de cerințele de performanță (viteză, plafon, încărcătură utilă și tipul de misiuni). Spre deosebire de un avion civil ușor, o platformă militară multirol are nevoie de rezerve mari de putere pentru a opera încărcată, la temperaturi și altitudini variabile, și pentru a efectua manevre de luptă.
Descrierea detaliată a cupolei și a structurii nu a avut scop tehnic, ci ilustrativ — pentru a demonstra fezabilitatea și coerența conceptuală.
Apreciez foarte mult feedbackul, inclusiv observația despre trenul de aterizare — perfect corectă din punct de vedere normativ. În părțile următoare mă voi concentra pe organizarea industrială și pe logica economică a proiectului, fără a insista asupra detaliilor constructive.
Proposed starting point for potential cooperation:
https://defence24.pl/technologie/m28-soma-czyli-bryza-do-misji-specjalnych-analiza
https://pzlmielec.pl/en/offer/m28b-bryza
https://pzlmielec.pl/oferta/samolot-m28/dane-techniczne/somam28
https://milmag.pl/prezentacja-samolotu-pzl-m28-soma/
PZL M28 e destinat a transporta pina la 19 pasageri… nu inteleg, dorim un vinator de drone sau, cum se spune pe romaneste, tragem cu tunul in vrabii!?
Mulțumesc pentru referințe — PZL M28 este un avion foarte bun în clasa sa, un utilitar STOL robust și versatil. Aşa cum ai sugerat, M28 e platformă de transport/patrulare — nu o platformă de luptă.
Diferenţa esenţială este aceasta: IAR-201 e conceput ca platformă tactică — optimizată pentru angajamente cinetice (C-UAS, CAS), integrare de senzori avansaţi, armament modular şi funcţionare în reţele de luptă — nu doar pentru transport rapid sau misiuni logistic-patrulare. Dacă vrei, pot expune punctual ce elemente specifice de proiectare (structură, SWaP, alimentare electrică, integrare armament, certificare tactică) fac această distincţie.”
6 puncte-cheie (scurt) — de ce M28 ≠ avion de luptă:
1. Funcţie primară: M28 = transport/patrulare STOL; IAR-201 = intercepţie C-UAS / CAS / patrulare maritimă cu capabilităţi cinetice.
2. SWaP (Space, Weight, Power): platformele transport n-au SWaP rezervat pentru AESA, EW, gimbaluri mari şi sisteme de răcire — platforma tactică da.
3. Structură & certificare arme: montarea tunuri/muniţii grele şi lansatoare necesită bay-uri ranforsate, management muniţie, sisteme anti-fire — proiectate din faza 0, nu adăugate ulterior.
4. Performanţă dinamică: necesar rezervă de putere, manevrabilitate la viteze mici şi pentru angajamente; M28 optimizat pentru încărcare şi decolare scurtă, nu pentru interceptări.
5. Supravieţuire & senzori: stealth/low-RCS parţial, fuziune senzori, EW şi ecranări EMP necesare pentru medii combinate — nu sunt caracteristici standard pe un transport.
6. Doctrină industrială: proiectul nou permite creare de lanţ industrial, proprietate intelectuală şi participare la SAFE; retrofit rămâne soluţie temporară, nu strategică.
Cand cererea va fi , oferta va aparea – principiul de baza al economiei de piata.
Senzatia (fara nici o dovada palpabila) este ca fortele aeriene din NATO se codesc sa solicite asa ceva, ca sa nu „supere” producatorii de supersonice (o comparatie dusa la extrem: sa-i ceara lui Ferrari sa faca un Logan) si prefera sa se entuziazmeze pe solutii exotice gen laser sau alte arme cu energie dirijata.
Eu va multumesc pentru articol, multe intrebari/neclaritati si-au gasit raspunsul.
Vă mulțumesc pentru observație — ați surprins perfect una dintre premisele de la care a pornit studiul.
Scopul nu este deloc să „înlocuim” platformele supersonice, ci să completăm lanțul doctrinar și economic al apărării moderne. Aeronavele de generația a 4-a și a 5-a sunt vitale pentru superioritatea aeriană, dar ele devin neeconomic și operațional improprii în scenarii precum valuri masive de drone lente sau patrulare persistentă 24/7.
Platformele turbopropulsate inteligente pot prelua aceste sarcini „de volum”, eliberând resursele scumpe pentru misiuni strategice.
În fond, este o adaptare la realitate — nu o revoluție împotriva industriei supersonice, ci o optimizare logică a resurselor NATO.
Ați punctat excelent și aspectul privind „lipsa cererii”: de aceea am formulat acest proiect ca propunere civică — pentru a aduce în atenția decidenților o soluție fezabilă și europeană, înainte ca piața să fie saturată de oferte extra-UE..
Imi pare un studiu – caiet de sarcini bine gandit.
Dar de 3 ani, de cand dronele isi fac de cap, nimeni (si in special ukr) nu s-a gandit la o asemenea forma/arma de lupta ? Imi pare ca ceva gen Spitfire, Hurricane (sau chiar IAR80 ca sa fim patrioti) aduse la zi prin motorizare si senzori, ar fi arme potrivite (cred ca 2 mitraliere ajung sau una rotativa). Un minus ar fi necesarul mare de de avione si piloti impus de valurile de sute de drone care navalesc odata.
Deasemenea exista Tucano ! Sa incepi acum sa proiectezi un avion NOU cu 2 motore dureaza 3-4 ani pana intra in serie. Ar trebui adaptat un proiect existent chiar daca 2 motoare este cea mai buna solutie si elicea cu 8 pale. Ceva sa zboare in 2026 !
Mi-a placut prezentarea, f utila. Am emis doar cateva pareri.
Mulțumesc — observațiile sunt foarte pertinente. Pe scurt:
1. Nu excludem retrofit-ul, dar acesta rămâne o soluție stopgap: AT-6, A-29 Super Tucano pot primi poduri EO/IR, datalinks și muniții loitering, dar SWaP, răcirea şi ranforsările structurale limitează semnificativ performanţa finală.
2. De ce platformă nouă (bimotor turboprop)? — oferă rezervă de putere, anduranţă, capacitate SWaP pentru AESA/EW/gimbal mare şi integrare nativă a armamentului; e optimizată pentru misiuni C-UAS/CAS persistente şi cost-eficientă la exploatare.
3. Nu e nevoie de «sute» de avioane dacă aplicăm un model distribuit (senzori + nod C2 + loitering munitions + aeronave tactice). Analogia istorică: Bătălia pentru Anglia — reţeaua a făcut diferenţa, nu doar numărul brut.
4. Timp & fazare: soluţia realistă e dublă: imediat — modernizări rapide pentru capacitate 2024–2026; mijlociu — R&D pentru platformă dedicată cu intrare în serie ulterior (calendar 2–4 ani pentru prototip şi testare).
5. Armament: calibru şi soluţii selectăm în funcţie de misiune; .50 sau 20 mm pot fi opţiuni, dar soluţii economice (loitering munitions, rachete uşoare ghidate) sunt multiplicatori de efect.
Un alt articol interesant: https://militarnyi.com/en/news/ukraine-adds-ew-equipped-light-aircraft-to-counter-drones/
Mulțumesc, Mihnea, pentru referință!
Articolul din Militarnyi validează teza C-UAS cu aeronave ușoare.
Totuși, intervenția ta subliniază o nuanță tehnică crucială: Războiul Electronic (EW) nu este întotdeauna suficient.
Riscul La Sol: Dezactivarea unei drone Shahed (cu detonator inerțial/mecanic) în aer nu elimină riscul, deoarece corpul dronei și focosul de 50-60 kg pot provoca în continuare daune semnificative la impactul la sol (chiar și fără detonare).
Necesitatea Distrugerii Cinematice: De aceea, propunerea IAR-201 insistă pe distrugerea cinematică (fizică) a dronei, asigurată de autotunul central și de rachetele low-cost. EW este esențial pentru bruierea navigației și blocarea comunicării, dar distrugerea fizică este necesară pentru a garanta că rămășițele cad într-o zonă sigură.
citind articolul m-am gandit la Bronco:
https://en.wikipedia.org/wiki/North_American_Rockwell_OV-10_Bronco
uitandu-ma pe pagina de wiki am dat si de asta:
https://en.wikipedia.org/wiki/Grumman_OV-1_Mohawk
Hai si Pucara
https://www.flightglobal.com/defence/argentina-to-retrofit-aging-ia-58-pucara-into-fenix-isr-model/134746.article
sau la ceva mai modern, Textron Scorpion care a fost prezentat si aici pe site in mai multe articole si a vizitat si baza aeriana 90 unde a fost prezentat
mai demult se discuta de necesitatea inlocuirii An-2-urilor, prespun ca mai exista nevoia de un avion tactic turboprop cat mai versatil, de aia nu cred ca ar fi fezabil economic un avion asa specializat, cu fuselaj cu caracteristici stealth, in detrimentul spatiului interior
scenariile descrise in articol nu presupun totusi atacuri in adancimea teritoriului advers ca sa ai nevoie de stealth ci vanatoarea de drone deasupra propriului teritoriu, patrulare frontiera (sol si maritima) early warning etc.
asa ca probabil ar fi mai fezabil un utilitar usor spre mediu, pe care sa-l poti adapta pentru mai multe misiuni, inclusiv cea de vanatoare de drone, ceva intre S-3 Viking si un avion de transport tactic/utilitar care sa poata fi util si serviciilor civile iar golit de sarcina utila ar avea si viteza si anduranta necesara vanarii dronelor.
Mulțumesc, pentru această analiză comparativă excelentă și profundă! Ați identificat perfect contextul istoric și necesitatea de piață.
Sunteți absolut corect în concluzia privind versatilitatea și fezabilitatea economică.
Bronco, Mohawk, Pucará – Predecesori Viziuni: Ați identificat precursorii corecți. IAR-201 este o reinterpretare modernă, europeană, a conceptului OV-10 Bronco, dar optimizată de la zero pentru războiul hibrid al secolului XXI (C-UAS/EW) și construită integral cu tehnologii moderne (digitalizare, senzori, compozite).
Versatilitate: Nu un Utilitar, ci un Multirol Tactic: Sunteți corect că nu este un simplu utilitar. Rolul său primar este Multirol Tactic: C-UAS, CAS, COIN, ISR, MPA (Patrulare Maritimă). Flexibilitatea sa (similară cu S-3 Viking ca vânător-multirol cu rază mare) este concepută tocmai pentru a asigura fezabilitatea economică și atractivitatea pentru export, acoperind toate misiunile de nișă rămase libere după achiziția F-16/F-35.
Low RCS și Utilitate: În ceea ce privește „stealth”-ul: acesta nu compromite spațiul interior. Obiectivul este Low RCS/IR (supraviețuire), nu invizibilitate. Acest efort nu doar că îmbunătățește supraviețuirea în scenariile COIN și CAS, dar servește drept școală de R&D pentru industria aeronautică românească (materiale compozite, procese de fabricație avansate), pregătindu-ne pentru viitoarele proiecte de drone și avioane de generația a VI-a.
În concluzie: IAR-201 se poziționează ca un Multirol Tactic Cost-Eficient, ideal pentru Flancul Estic și esențial pentru revitalizarea industriei, exact în nișa lăsată liberă de platforme precum Bronco. Vă mulțumesc pentru contribuția care ajută la clarificarea viziunii!
Poate gresesc insa in categoria in care se incadreaza acest aparat, este dificil de supravietuit (dpdv comercial, vanzari, asigurare MRO, etc)
Doua aparate produse in Europa imi vin raapid in minte: Dornier 228 si 228NG (versatil, sarcina utila mare, capabilitate de retrofit senzori FLIR, radr, etc) si totusi nu se inghesuie clientii la poarta RUAG, si L410NG care de abia a fost vandut prin fostele republici sovietice
Folosirea intensivă a dronelor in Ucraina din punctul meu de vedere nu arată decât ca nici una din părți nu a reușit sa obțină supremația aeriană. Ori doctrina americană și NATO se focuseaza fix aici, pe obținerea supremației aeriene. Echipamente de război electronic avansat și supremației aeriană o sa complice teribil operarea dronelor.
Poate ca eu caut intelesuri ascunse peste tot, dar de ce i-ati spus Cucuveaua?
Altfel, chapeau bas!
Domnule Dogaru..nu vreau să credeți că jignesc sau că sunt ironic..chiar respect orice proiect de revitalizare a industriei naționale..DAR!
Seriously..e chiar pe bune?
Începând cu numele..
..ai zăganul, pandionul, uliul, gaia..chiar eretele.. păsări răpitoare care sunt întâlnite în România (zăganul a fost zărit recent din nou și în România)..
..și care sunt mai fioroase decat bufnita aia..
..și vouă vi s-a pus pata tocmai pe „cucuveaua lui Iliescu”!!!???
Așteptam cu interes și generațiile următoare ale aeronavei..denumite glorios ciuful și ciuvica (tot din clasa bufnitelor)..
Nu ajungeți prea departe cu un astfel de supranume (cu energia negativă aferenta..pt cine știe povestea și cântecul cu cucuveaua).
Anyway ..strict tehnic acum..
Doar la o prima strigare..insistenta pe motorul american-canadian..
De ce e mai breaz decât cele europene?
Sunteți la curent cu ultimele tehnologii?
In loc de 67F se poate Safran Ardiden-3 Tech TP (de 1700 cai putere).. derivat din turboshaftul Ardiden de ultimă generație..
..iar in loc de 67XP se poate Avio Aero Catalyst ED-1 de 1300 cai..și care va echipa Eurodrona- programul pan-european de MALE..
https://www.avioaero.com/catalyst
https://www.safran-group.com/pressroom/first-ground-run-tech-tp-turboprop-demonstrator-2019-06-18
Marele avantaj este că sunt ITAR free..doar programul se cheamă SAFE adică EUROPA..
Nu vă luați că Avio Aero (Italia) este în grupul GE..dezvoltarea a fost 100% europeană..
Cu ce e mai breaz PT6? Astea sunt peste atât la eficienta consum și tehnologie (fiind mai noi..au FADEPC etc..)
Și eu nu mă pricep dar vad din articolele de prezentare de pe site-ul producătorilor că vin la pachet cu rotor/elice…(poate mă înșel)
Ce ziceți?
Motor european și nume mai inspirat.. părerea mea.
Cu respect domnul colonel soluția prezentată de dvs are si nu are sens, in funcție de numărul de drone ce trebuie contracarate per misiune.
In viziunea dvs cate drone (Geran pt de acestea vorbim in principal) ar putea fi angajate per misiune?
Astfel putem calcula de cate aeronave ar fi necesare in aer per misiune. Mie personal îmi da cu virgula in situația valurilor de +500 de drone simultan in aer.
Nu pot decât sa presupun, conform comentariului de mai sus, ca aceasta soluție a fost inspirata din tactica utilizata de UK in WWII in contracararea V1.
PS. Când am citit de soluția bimotor, Mosquito a fost primul care mi-a venit in gând, cu celebrele sale Merlin.
Vise…. O sa vina vremea cand dronele sunt detectate si vor fi interceptate tot de drone dar cu AI, care le vor dobori doar cu acord uman, in urma unor anlize, gen daca se impune, sau daca exista pericolul sa produca victime/daune la sol stc .Ce cucuvele…bufnite..etc
O propunere foarte interesanta. Astept cu interes partea 2.