Va propun sa ne uitam putin la organizarea unitatii de MQ-9C Gray Eagle si modul ei de folosire, asa cum a fost difuzata pe canalul Youtube al BattleOrder:
Tactics of the U.S. Army’s Deadliest Drone – YouTube
Mai jos, cateva idei care pot fi desprinse din aceasta prezentare si care eu am considerat ca ar merita retinute.
Cateva dintre tipurile de misiuni pe care le pot executa aceste aeronave fara pilot uman ambarcat:
- Recunoastere
- Supraveghere
- Lovire
- Spionaj/razboi electronic
- Releu de semnal
Daca facem abstractie de capacitatea de lovire a acestor drone, pentru restul misiunilor este foarte importanta persistenta deasupra campului de lupta, autonomia de pana la 27 de ore a UAV Gray Eagle (42 de ore in versiunea MQ-1C-25 ER) fiind esentiala si semnificativ superioara celor 9 ore ale UAV RQ-7 Shadow sau celor maxim 2,5 ore in cazul elicopterelor Apache. Este de asemenea adevarat ca Gray Eagle are nevoie de piste pregatite pentru operare, pe cand RQ-7 poate fi lansat si de pe catapulte, ceea ce compenseaza partial diferenta de autonomie: astfel RQ-7 poate fi lansat rapid mult mai aproape de front pe cand MQ-1C are nevoie de timp pentru a parcurge distanta de siguranta fata de aeroport, ceea ce duce la un timp de raspuns/reactie mult mai lung pentru ultimul. RQ-7 poate opera si de pe piste sumare cu o lungime de doar 216 metri lungime, in timp ce Gray Eagle are nevoie de 1372 metri de pista.
Mai trebuie mentionat ca ultima versiune de RQ-7, si anume M2 Nightwarden este cu 54 kg mai greu (masa totala de 330kg), capabil de un plafon de zbor de pana la 6,1km si are o autonomie de pana la 16 ore, ceea ce il apropie de capacitatile predecesorului lui Gray Eagle, si anume MQ-1 Predator. Nightwarden este compatibil cu sistemele lui Shadow (mare parte dintre componente si interfete, precum si sistemele de operare, dupa o usoara modernizare), ceea ce inseamna ca echiparea escadrilei 142 Recunoastere de la Giarmata oeprand Shadow 600 ar putea fi usor modernizata.
Pana la introducerea lui Gray Eagle, la nivel de organizare, la fiecare 2 companii a cate 4 elicoptere de atac era alocat cate un pluton a cate 4 UAV de tip RQ-7BV2 Shadow. La esalonul superior, o escadrila de 24 elicoptere de atac si recunoastere Apache beneficiaza de 3 plutoane de UAS Shadow (12 aeronave in total) precum si de o companie de MQ-1C Gray Eagle.
Altitudinea maxima de zbor de 7,6km, scoate Gray Eagle din raza de actiune a sistemelor AA MANPAD si VSHORAD, precum si a unei parti a mai vechilor SHORAD. De asemenea, distanta de lovire de pana la 8km folosind rachete Hellfire ii ofera un avantaj similar in plan orizontal.
Prin introducerea rachetelor din categoria Spike ER/NLOS (distanta 16km/32km) sau a munitiilor dirijate GBU-69 (distanta 32km) capacitatea de supravietuire ar creste simtitor, cu conditia ca senzorii sa poata detecta tinte la astfel de distante sau ca informatia sa fie furnizata de terti.
In modul recunostere/supraveghere, drona poate pastra o distanta de siguranta data de performanta senzorilor ambarcati iar altitudinea ii poate oferi o vedere de ansamblu pe care elicopterele nu o pot avea fara a se expuna. Astfel, lucrand in echipa UAV-elicopter (Man-UnManned-Teams), tintele detectate si eventual marcate de drona, pot fi lovite in afara razei vizuale de armele de pe elicopter, ambele elemente operand in conditii maximizate de siguranta.
Ca nivel de integrare intre aeronave operate uman si drone, nivelurile posibile sunt:
- UAV controlat de statia de baza care la randul ei trimite imaginile captate catre platforma aeriana operata uman
- UAV controlat de statia de baza, UAV trimite direct imaginile captate catre platforma aeriana operata uman
- UAV controlat de statia de baza, UAV trimite direct imaginile captate catre platforma aeriana operata uman, senzorii UAV fiind controlati de aceasta din urma
- UAV controlat direct de platforma aeriana operata uman, statia de baza supervizand operarea.
- UAV controlat direct de platforma aeriana operata uman in toate etapele misiunii, statia de baza nemaifiind necesara.
In mod practic se prefera pana acum operarea doar pe palierele 1, 2 si 3, majoritatea aeronavelor de atac avand maxim 2 piloti la bord, acestia avand alte misiuni principale decat operarea UAV, ceea ce duce la supraincarcarea graduala a acestora pe masura ce se adauga etapele de control al dronei. Pentru interfatarea judicioasa cu mai multe sisteme de drone si sincronizarea misiunilor aeronavei cu echipaj umane cu aceste UAS-uri, este necesara prezenta unui al treilea membru al echipajului, dedicat acestui tip de misiune.
O companie de Gray Eagle atasata la nivel de divizie este formata din 3 plutoane sprijinite de un pluton de intretinere format si el din 3 sectiuni si un punct de comanda, operarea putand fi asigurata de 2 pana la 3 locatii/piste simultan. Fiecare pluton este format din 4 aparate si 2 statii de control la sol universale (Universal Ground Control Station), fiecare statie fiind operata de aproximativ 9 militari.
Ca ritm de operare, compania poate sustine in ritm normal pana la 3 misiuni a cate 24 de ore simultan pe zi in cazul pistelor separate si 4 misiuni in cazul unei singure locatii de lansare. In cazul unui efort de intensitate ridicata, ritmul poate urca la 5 misiuni pe zi in primul caz, respectiv 6 pentru locatia consolidata.
Am gasit interesant de enumerat aceste aspecte operationale, doar pentru a intelege care este nivelul actual de integrare al unor astfel de platforme in armata americana si care este doctrina de operare, comparativ cu sistemele de drone cu care incepe sa se inarmeze si Romania si nivelul de asteptari pentru acestea in campul operational din viitorul apropiat.
Este o ocazie buna sa ne amintim si de unele dintre intrebarile ramase inca fara raspuns cu privire la integrarea si capacitatile programului Watcheeper X romanesc…
Marius Zgureanu
Citeste si:
Textron Shadow 600 si Nightwarden
UAV-uri in pachetul de ajutor american pentru Ucraina
UAV si senzori electro-optici pentru MApN
Australia cumpara UAV Integrator
Vizita oficialilor romani la Elbit Israel
Elbit Hermes 450/Watchkeeper… putina istorie
Stalker VXE, record de durata a zborului
Australia renunta la achizitia de MQ-9B
Cu ce drone se mai chinuie ucrainenii…
Airbus Zephyr – record de anduranta
Roiul dronelor, episodul II: PERDIX si ODSUAS
Gremlins X-61A si XQ-58A Valkyrie
Drone VTOL de atac Revolver 860 in Ucraina
Drona submarina oceanica… si UAS lansabil de pe submarin
Prezentarea este frumoasa numai ca ignora complet necesitatile impuse arhitecturii de comunicatii. Aici nu ai nevoie de cateva „creioane” de banda spatiala, ci capacitati la nivel de transpondor. Entitati care au astfel de capacitati le poti numara pe degetele de la o singura mana. Prezentarea este destul de simpla si rudimentara si nu ia in calcul limitele impuse operatiilor de disponibilitatea de banda spatiala cat si costul ei. La ora actuala o statie de control al sol ar avea o capabilitate de 358 Mbps pe un transpondor de 72 MHz la un pret anual de $40K – $90K pe MHz pe an.
This shit ain’t cheap. Iar asta nu ia in considerare costurile asociate cu infrastuctura terestra de comunicatii care suporta aceste operatiuni de genul DoDIN, GIG si GBS. Alti bani, alta distractie.
Ioi, merci de comment, mi-ai dat tema de casa ca sa fac mic research pe ce zici (ca-s pasionat de drone civile & cum le poti ‘muta’ mai catre domeniu mil 🙂
Cateva surse de informatii for dummies ai? Concepte de baza, samd.
https://arxiv.org/pdf/2104.09204
Not happening Ozzie. It runs interference with mmWave radars and certain remote sensing systems outside of the allocated spectrum for 5G.
În timp ce aștia transpun S.F in realitate, ai nostri se chinuie de 20 de ani sa faca un sf (studiu de fezabilitate) pentru o pusca de asalt, poate scapam de kalasnikovurile din 1965.
Sunteți rudă cu domul Cipri de mai jos?
„Ai noștri” și HIIMARS și Patriot, și F-16, și Piranha 5, vor avea și cel puțin două tipuri de drone, vor avea și Abrams, și Javelin și obuziere și MLI și F-35… Deci o fi dracul așa de negru? Deci, ce propuneți, printre rânduri? Să ridicăm lăbuțele când o veni rusul? Eu refuz!
Avem (și vom mai avea) cu ce le da în cap, de vor veni. Un pic de echilibru nu strică (și de on-topic, autorul a muncit pentru un articol despre drone nu „zidul plângerii”. Dacă voia „zidul plângerii” scria „Zidul plângerii: start plâns!” și nu mai muncea atât. „Respecta munca să fii respectat și gândește să fii băgat în seamă..”)
Este bine dar sunt cantități mici..fără muniție inteligenta
De succes in zonă desculților.
De fapt pentru asta au fi fost create. Doar unii continua sa se entuziasmeze că ar putea fi utilizate cu succes împotriva unor forțe armate statale dotate cu apărare antiaeriană stratificata și cu mijloace de război electronic. In cazul acesta au viața foarte scurta, mult mai scurtă decât un avion de luptă din genIV.
O dată cu generalizarea avioanelor din gen V evoluția lor se va înfunda
Bani eu cred ca exista si am putea usor sa pornim un program de inarmare cu drone ,1.5 milioane de euro da acum la rectificare statul pentru clubul CS Rapid , vorbim de bugete de 30, milioane la un club judetean CSM ,plus marile cluburi sportive ale Bucurestiului, daca s-ar strange cureaua cred ca am putea achizitiona 3,4 drone MQ-9 Reaper . F interesant aces subiect al dronelor azi in contextul razboiului de langa noi.
Dumitale vă plictisiți tare, văd!
Nu exista subiect la care să nu vă oferiți prețioasa expertiză cu informații foarte valoroase și ambalate într-un limbaj, orografie și format foarte atractiv.
Nu știu câți „Cipri” sălășluiesc in dumneavoastră (și nu aș vrea să știu), dar treceți dintr-o extremă in cealaltă cu mare viteză, de la „suntem săraci, vai de noi” la „bani sunt”.
Da, bani sunt! Și, să vă răspund la prețiosul comentariu care dă de înțeles că nu avem drone din cauza echipelor sportive, avem nevoie de toate. Și de drone, și de rachete, și de avioane, și de biserici, și de spitale, și de echipe sportive, și de infrastructură, și de cultură și de pensii și de salarii și de …de toate.
Că așa e o țară, să folosesc un limbaj de armară amintire, o țară e „multilateral dezvoltată”. Unora le place sportul, altora le place teatrul, alții umblă mult pe drumurile patriei, alții cu trenul, unii lucrează în industrie, alții în IT, alții …nu lucrează (și au prea mult timp și se plictisesc), alții lucrează în armată, alții sunt profesori, alții doctori, alții ingineri…
Cât despre ce dați dumneavoastră de înțeles, că „nu avem” program de înarmare cu drone, este iarăși cât se poate de fals.
Avem două în curs cu drone consacrate (Bayraktar și H450/WathkeeperX), câteva programe pentru drone autohtone mici (nu cunosc însă stadiul lor, doar ce am citit prin presă, din ce a spus domnul Incicaș) și probabil vor urma dronele male în anii următori.
drone male pt care probabil sa cumparat deja UGCS cum scrie in articol
? ?